Ca nefumător militant, aproape, am constatat modul cam dur, după părerea mea, în care au fost îngrădite drepturile fumătorilor. În SUA, cel puţin, există şi locuri pe stradă unde ţi se spune că nu ai voie să fumezi, necum în cafenele sau baruri. Singurul loc în care poţi să pufăi nişte tutun este în cigar cluburi, dar acolo e vorba de trabucuri, nu de ţigări. Europa a luat acelaşi model şi fumatul a fost interzis în toate localurile. Fumătorii italieni au făcut un pic de garagaţă, dar aşa a rămas. La noi, cînd s-a dat legea anti-fumat, exista posibilitatea să optezi, local pentru fumători, local pentru nefumători. La început mai toate au trecut în rîndul localurilor smoke free. Şi şi-au cam pierdut clientela. Aşa că au făcut pasul înapoi, au ales clienţii fumători.

În Europa, fumătorii au dreptul să-şi trăiască viciul doar pe stradă. Dar ceva-ceva schimbări se fac. De pildă, unul dintre hotelurile celebre din Paris, Lutetia, şi-a inaugurat o încăpere pentru fumători. Detalii, aici. Probabil că, pentru a-şi mulţumi clienţii fumători, mai multe hoteluri sau restaurante vor inventa acest tip de refugiu, fumoarul. Deşi mi se pare anormal fumatul, mi se pare normal să nu-i persecuţi pe fumători.

Ca nefumător militant, aproape, am constatat modul cam dur, după părerea mea, în care au fost îngrădite drepturile fumătorilor. În SUA, cel puţin, există şi locuri pe stradă unde ţi se spune că nu ai voie să fumezi, necum în cafenele sau baruri. Singurul loc în care poţi să pufăi nişte tutun este în cigar cluburi, dar acolo e vorba de trabucuri, nu de ţigări. Europa a luat acelaşi model şi fumatul a fost interzis în toate localurile. Fumătorii italieni au făcut un pic de garagaţă, dar aşa a rămas. La noi, cînd s-a dat legea anti-fumat, exista posibilitatea să optezi, local pentru fumători, local pentru nefumători. La început mai toate au trecut în rîndul localuril