La exact zece ani de la parafarea tratatului politic de bază de către şefii diplomaţiilor din Republica Moldova şi România, tratat care nu a fost niciodată semnat de şefii celor două state, Bucureştiul renunţă la acest instrument care defineşte relaţiile internaţionale. Oficialii moldoveni nu sunt foarte fericiţi cu decizia fratelui mai mare, dar sunt obişnuiţi cu oscilaţiile istorice care în ultima vreme se dovedesc din ce în ce mai scurte, mai rapide şi mai nervoase. În locul tratatului bilateral, România a pregătit un parteneriat strategic care nu are doar efect de aspirină, de calmare a unei probleme nerezolvate, ci şi de reconstituire a unei relaţii bolnăvicioase. Pentru a-şi arăta generozitatea, Bucureştiul i-a oferit Chişinăului un acord privind protecţia informaţiilor clasificate. Schimbul de date secrete ar putea fi mai folositor României, fiindcă în cadrul NATO răspunde informativ de această zonă aflată la graniţa Alianţei. În acelaşi timp, dacă Republica Moldova vrea să părăsească sfera de influenţă rusească, atunci are nevoie de toate instrumentele pentru a şti când şi cum să reacţioneze.

Ieşirea Basarabiei de sub protecţia Moscovei nu este nici simplă, nici lipsită de riscuri, câtă vreme această ţară - cu toate ajutoarele promise atât dinspre Est, cât şi dinspre Vest - va rămâne şi în următorii ani cea mai săracă din Europa. Temperatura politică ar trebui reglată la Chişinău în aşa fel încât proiectul occidentalizării să nu deregleze echilibrul liderilor democratici şi să nu blocheze aparatele prin care se hrăneşte ţara. Curajul preşedintelui basarabean Mihai Ghimpu de a sfida Moscova prin neparticiparea sa pe 9 Mai la tradiţionala paradă militară din Piaţa Roşie - care aniversează 65 de ani de la înfrângerea Germaniei lui Hitler - ar putea fi extrem de costisitor pe termen scurt. Astfel, în timp ce liderii moldoveni se bucurau la Bucureşti de