Gustoase, hrănitoare, ieftine. Trei calităţi ale ciupercilor, pentru care revin aproape săptămânal în piaţă spre a le cumpăra. M-aş fi bucurat să pot spune şi că merg în pădure să le adun, dar... poate doar la pensie să practic acest "sport". Până una-alta, îmi organizez în aşa fel meniul ca măcar o dată pe săptămână să mănânc un preparat cu această "carne vegetală", cum au fost numite ciupercile de unii specialişti micologi. Comparaţia este puţin exagerată, deoarece proteinele din ciuperci sunt inferioare celor din carne, însă acestea pot contribui substanţial la completarea raţiei proteice a omului. Ador ciupercile şi pentru că ele conţin cantităţi mici de grăsimi şi sunt bogate în potasiu, fosfor, fier şi magneziu. Trebuie să remarc în mod deosebit şi bogăţia de vitamine din grupul B.
METODE DE CONSERVARE
Pentru zilele în care şi drumul până la piaţă este imposibil, soluţia sunt ciupercile conservate. Acestea se pot prepara în saramură concentrată, în apă, în oţet, în grăsimi, dar foarte gustoase sunt şi ciupercile murate prin fermentaţie lactică şi ciupercile uscate. Preferatele mele sunt ghebele marinate. Iată şi reţeta: se sortează, se curăţă şi se spală 10 kg de ghebe, apoi se opăresc 2-3 minute într-o soluţie clocotită cu 1%-2% sare.
După această operaţie se aşază pe site şi se răcesc cu apă rece. Urmează fierberea timp de 15-20 de minute, adăugându-se sare şi condimente (foi de dafin, ienibahar, esenţă de oţet). După fierbere, ciupercile se pun din nou pe site şi se răcesc cu jet de apă rece. Se introduc în vase cu soluţia de conservare, complet rece, se închid şi se depozitează în spaţii corespunzătoare. Ele se pot servi ca aperitiv, în salate, dar şi în tocăniţe, borşuri, creme, supe şi sosuri.
Tarte cu dovleac şi ciuperci
Ingrediente: o pâine feliată, 500 g dovleac de plăcintă, 300 g ciuperci, un dovlecel, un ardei ca
