Să nu ne speriem de cuvinte! Training e uşor de tradus pe româneşte. Înseamnă ori „a dresa“ (un animal), ori „a antrena“ (un sportiv), ori „a pregăti“ (un copil sau un adult) pentru o anumită activitate sau profesiune; pe scurt, „a educa“, „a forma“, „a modela“. Evident, există şi training of trainers, adică tehnica de a dresa dresori, de a antrena antrenori, sau de a educa (forma) educatori (formatori). Înainte ca toată lumea să ştie englezeşte, toate astea la un loc se numeau „pedagogie“. Ca să fii un bun profesor, trebuie să ai o anumită instrucţie pedagogică: să ştii niţică psihologie, dar şi să ai o fire răbdătoare, să te exprimi limpede şi atrăgător, să ai tact. Dacă nu le ai pe-astea, degeaba înveţi „procedee“ şi şmecherii de tot soiul. Dacă le ai, aş spune că nu-ţi mai trebuie nimic. Ceea ce nu suspendă rostul şcolilor tradiţionale de pedagogie. Acum însă această bicicletă s-a reinventat: se cheamă altfel, e mai săltăreaţă, mai PR, mai management, mai Power Point.

Deunăzi, mi-a căzut în mînă un program up-to-date de training of trainers: în şase zile afli toate secretele meseriei şi capeţi, în final, un atestat. Am citit atent programul cu pricina. M-a lăsat paf. Mi s-a făcut frică. La orizont a apărut o specie umană nouă, un mutant zglobiu, un amestec de candoare ţanţoşă, suficienţă tandră şi limbaj de plastic. Programul e conceput să te seducă şi recurge, pentru asta, la două mijloace: te flatează („eşti o resursă importantă pentru noi“) şi îţi stimulează buna-dispoziţie („bucură-te!“). De altfel, tonul general al textului emană o inexplicabilă veselie. S-ar zice că eşti invitat la o chermeză, la un club de jocuri, la o hîrjoneală colegială. Pe de altă parte, deşi ţi se spune că simplul fapt de a fi ales acest program e o dovadă a calităţii tale excepţionale, eşti tratat adesea ca un sugar nevolnic, inapt să se comporte adecvat: eşti învăţat să nu