Arta transmite întotdeauna nişte emoţii speciale. Uneori, sentimentul acesta îşi pierde din importanţă atunci când este conturat în cuvinte, când se explică. Pentru că, asemenea iubirii, arta... cel mai bine se simte. Am fost din nou captivi (de bună voie) la Nottara, la Gala teatrului tânăr, acolo unde a avut loc cea de-a doua zi de competiţie. Şi ultima. De-acum, ce a depins de ei, de actori, s-a consumat. S-a consumat frumos în faţa juriului şi a unui public numeros. S-a jucat, din nou, teatru în plină zi. Emoţiile tinerilor actori s-au intersectat la orice pas, pentru că totul a fost contra cronometru. În timp ce unii se pregăteau să intre în scenă, ocupându-se singuri de toate detaliile prestaţiei lor (inclusiv montarea decorului), alţii îşi demontau decorul.
Aveau doar cinci minute la dispoziţie să elibereze scena. "Noi sperăm să ieşim în afară cu acest spectacol, pentru că este făcut într-un limbaj comun, accesibil tuturor. Pentru noi, ca teatru independent, este destul de greu să reuşim să ne promovăm singuri, având în vedere faptul că tot ceea ce facem, facem singuri, pornind de la spectacolul în sine, până la montarea decorului etc. Important este că am jucat aici, în cadrul festivalului, chiar dacă nu ştim care va fi rezultatul.
Dar contează că ne-am prezentat show-ul într-un alt spaţiu, într-un alt context. (Ana Pepine, trupa Passe-Partout Dan Puric - Bucureşti). Nu e vorba de nici o exagerare a expresiei, dar pentru cei mai mulţi dintre tinerii actori care fac parte din trupe independente de teatru ocazia participării la câte un festival, oportunitatea finanţării spectacolelor pe care ei le joacă sunt o mană cerească. Vor să joace teatru. Pentru că asta le place. Asta le curge prin sânge. Dar nu au unde. Nu au bani. Şi fac rost de finanţare foarte greu. "Noi pentru asta suntem aici.
Pentru a fi văzuţi şi pentru a
