In "Sete"/"Thirst"/"Bakjwi", sud-coreeanul Park Chan-wook construieste povestea indrazneata a unui preot devenit vampir. Lista pacatelor e completata de faptul ca e luat drept vindecator si ca se indragosteste de sotia prietenului - pe care o si seduce. Pe alt plan, acest frumos "Bonnie si Clyde" recompensat cu Premiul Juriului ex-aequo in 2009 la Cannes e una dintre primele pelicule sud-coreene "serioase" cu scene fatise de nuditate masculina. La noi, filmul e interzis minorilor, desi e inspirat dintr-un roman clasic, "Thérèse Raquin", de Emile Zola (!).
“You think I don’t watch your movies? You always come back”, ii spunea Buffy lui Dracula intr-un episod din serialul "Buffy, spaima vampirilor". Si totusi, eroii filmului de fata nu sunt nemuritori. Park Chan-wook, autorul unor pelicule deja clasice - "Joint Security Area", "Sympathy for Mr Vengeance", "Sympathy for Lady Vengeance", "Oldboy" (cineastul a venit si la Bucuresti acum cativa ani) - face un fel "Bonnie si Clyde" sangeros, povestea unei iubiri care sfideaza totul.
Lui Park Chan-wook ii reuseste unul dintre cele mai senzuale filme cu vampiri de pana acum. Mitul vampirului a pus dintotdeauna in ecuatie moartea cu instinctul erotic. Dar Park Chan-wook n-are treaba aici cu incubii sau sucubii, pentru ca el vede iubirea dintre un barbat si o femeie ca pe un sentiment care - atunci cand functioneaza cu motoarele in plin - il "vampirizeaza" pe om si-l distruge.
Relatia dintre preotul Sang-hyeon si Tae-ju te poate trimite, pastrand proportiile, si la "Pasarea-spin", dar si la "True Romance" ori "Natural Born Killers" si la orice poveste de dragoste infaptuita in dispretul normelor (sociale sau morale) si consumata pana la capat, cu orice riscuri.
Cineastul coreean - care pare sa aiba cultura nu doar cinematografica - pare, desigur, la curent cu teoriile nici ele noi des
