Satul 2 Mai a fost înfiinţat în anul 1888, de către Mihail Kogălniceanu. Acesta deţinea o moşie pe aceste locuri şi pentru a da un exemplu celor ce nu credeau în posibilităţile de dezvoltare economică a Dobrogei, a investit averea sa în proprietăţi rurale dobrogene.

Primii colonişti aduşi de el au fost adăpostiţi în clădirile deja existente la exploataţia agricolă, ei primind apoi câte un pogon, pentru casă şi grădină, pe care deveneau proprietari după o perioadă de 12 ani. Denumirea de 2 Mai provine de la amintirea actului de la 2 mai 1864, prin care domnitorul Al. I. Cuza a dizolvat parlamentul de atunci, spre a putea legifera mai uşor reformele de modernizare a României. Cel care a sprijinit această acţiune, pentru care a fost acuzat ulterior de opoziţia politică, este M. Kogălniceanu.

La sfârşitul secolului al XIX-lea satul avea 29 de familii, cu 90 de locuitori, mare parte dintre ei ruşi, care s-au retras odată cu armatele ruseşti, în anul 1916. Locul lor a fost luat de către familii de pescari lipoveni, proveniţi din judeţul Tulcea, iar prin aplicarea legilor de reformă agrară din anul 1921, de familii de români veniţi din judeţele Teleorman, Vlaşca, Gorj etc. La 1936 populaţia satului se ridica la 646 de suflete, din care un număr de 476 de români şi 170 de ruşi.

Satul începe să crească rapid, ajungând în anul 1936 la 85 de gospodării, iar în 1941 la 139. Majoritatea locuitorilor se ocupau cu agricultura, creşterea vitelor şi pescuitul, dar în sat apar şi alte stabilimente economice: o băcănie, cafenele, cârciumi şi chiar o cărămidărie. După perioada mai grea din timpul celui de-al doilea Război Mondial şi anii imediat următori, urmează un reviriment după 1960, când în sat se construiesc mai multe case noi, un cămin cultural şi un nou local de şcoală. Populaţia creşte şi ea, ajungând la 1.433 locuitori în 1966, iar la ultimul recensământ,