După nădăjduita publicare a acestui mic articol pe Internet, se vor supăra poate unii urmaşi ai boierilor cu numele de Cantemir, nelegaţi genealogic de dinastia ce s-a format la cumpăna veacurilor XVII-XVIII. Tot moldoveni, precum Constantin Vodă Cantemir şi urmaşii săi, dar originari din alte locuri decât aceştia, i-am numit "Alţi Cantemireşti" nu pentru a-i diminua - deşi cu adevărat nu ocupaseră funcţii şi ranguri prea insemnate -, ci pentru că aceasta e expresia consacrată in genealogii.
Deşi nu era istoric in sensul profesionist al termenului, paharnicul Constandin Sion, martor contemporan de valoare inestimabilă - cu toate reproşurile care i s-ar putea aduce - făcea diferenţa, incă de la jumătatea secolului al XIX-lea, intre Cantemireştii principelui cărturar şi alţi purtători ai numelui, dintre care unii pretindeau a fi fost rudă cu acesta.
In Arhondologia Moldovei, paharnicul işi amintea: "Am mai văzut un Cantimiresc cu numile Grigoraş şi lăcuinţă in satul Ivinceştii de la ţinutul Putnei, om sarac, răzăş de acolo, avè douî pământuri de moşie, şi din documentele ce mi-au arătat m-am incredinţat că este drept Cantemir; am mai cunoscut şi la ţinutul Tutovei un Cantemir, privighitor la ocolul Pereschivului, dar nu ştiu cu incredinţare de este adevarat acela ori nu; pe acesta l-au râdicat la rangul de… (text lipsă in original) Mihai vodă Sturza. Să mai titluiesc şi alţii cu această familie, dar nu cred să fie adevăraţi" (ediţia 1973, p. 110).
"Adevăraţi", in sensul existenţei lor, au fost ei cu certitudine, dar nu şi din neamul răzeşilor fălcieni, din care proveneau Dimitrie Cantemir şi ai săi, care şi-au susţinut - ca şi Sioneştii de altfel - descendenţa din hanii tătari. Datorită asemănării numelui, Cantemireştii il doreau strămoş chiar pe Timur Lenk - Tamerlan, ceea ce constituie fireşte o pură fantezie.
Numele a continuat in lumea mond
