In Uniunea Europeana bate un vant economic rece, deloc asemanator cu boarea primavaratica la care sperau cei care priveau la semnele de revenire din Germania.
A cazut Grecia, Portugalia este pe marginea prapastiei si numai o minune va impiedica si prabusirea ei, iar Spania nu se simte prea bine. In aceste conditii, nici Comisia Europeana si nici FMI nu mai sunt dispuse la concesii care sa declanseze un incontrolabil efect al dominoului.
Este motivul pentru care incompetentul guvern Boc si-a epuizat, probabil, rezervele de rabdare nu doar in plan intern, ci mai ales acolo de unde este asteptat ajutorul indispensabil Romaniei.
Din 2008, cabinetele Boc succesive n-au fost in stare sa faca reformele vitale. Reprezentatii PD-L si PSD, apoi PD-L si UDMR nu au avut decat grija politizarii galopante pana la nivel de femeie de serviciu, a satisfacerii intereselor personale si ale clientelei politice. Chiar si putinele masuri reformiste luate, de exemplu legea salarizarii si a pensiilor, au fost fortate din exterior, insailate in pripa si, inevitabil, pline de prostii.
E drept, Romania a avut in 2008 dezavantajul unui an electoral de o intensitate vecina cu dementa, dar momentul a fost depasit de cateva luni in care nu s-a intamplat absolut nimic din ceea ce ar fi trebuit. Dimpotriva, cifrele arata ca veniturile bugetare scad, iar cheltuielile cresc, ceea ce este perfect logic cat timp aparatul bugetar mamut nu este restructurat, iar datoriile statului catre sectorul privat, cel mai important aducator de bani la buget, sunt tot mai mari.
Daca in plan intern, declaratiile pline de patros al premierului si aura lui de ardelean cinstit si harnic mai poate pacali pe cineva, la FMI, Bruxelles si Berlin ele nu fac doi bani.
De acolo se vad doar amanari, solicitari de reesalonari, tinte salvate (deficitul bugetar
