Asa cum este - incompleta, schioapa si intirziata - o lege a lustratiei ramine necesara pentru societatea romaneasca. Uitata vreo patru ani prin sertarele Camerei Deputatilor, Legea Lustratiei a primit un neasteptat impuls, in urma nemediatizatei si disperatei greve a foamei de doua luni a presedintelui Asociatiei "21 decembrie", Doru Maries. Legea mai are nevoie doar de votul plenului Camerei Deputatilor, fiind destul de probabil ca acest moment sa se si produca. Uimitor, PNL pare sa fi lasat la o deoparte opozitia conjugata PSD, din calculul de a nu lasa PDL sa capitalizeze singur, si de aceasta data, sustinerea societatii civile, subscriind, rational si pragmatic, la disputata lege anti-comunista. Totusi, in nota obisnuita, nu este imposibil ca liderul liberalilor, Crin Antonescu, sa se trezeasca in al doispelea ceas ca are in sertar un proiect de lege "mai radical", "mai complet", in spiritul "adevaratilor martiri ai revolutiei si ai victimelor comunismului", proiect care, fireste, impotmolit in amendamente, sa fie ingropat definitiv. Contextul politic exceptional permite, asadar, adoptarea legii lustratiei, dar atrage, automat, doua intrebari: 1) Nu e prea tirziu? 2) Si daca nu ar fi prea tirziu, nu e prea putin? Tirziu este. 20 de ani de ani pierduti suna ingrozitor! Dar, atit timp aceasta lege afecteaza o categorie suficient de importanta incit sa trezeasca opozitia acerba a politicienilor si pune sub semnul intrebarii o buna parte a establishmentului politic, inca nu e momentul trecut. Decomunizarea a fost blocata doua decenii sub lozinca "nu e o momentul", iar dupa ce momentul cel mai potrivit s-a pierdut, formula tergiversarii devine: "e tirziu, daca nu a fost facuta cind trebuia". Nu este atit de tirziu pe cit se spune, daca 70%!! din consilierii PSD, potrivit unei estimari interne proprii, prezentate lui Victor Ponta, ar fi afectati de legea lustratiei! S