După masivul şi tulburătorul Lanark, comparat de Anthony Burgess cu Ulise al lui James Joyce, prozatorul scoţian Alasdair Gray apare în limba română cu un nou roman, intitulat Bătrîni îndrăgostiţi - postumele lui John Tunnock. Plurivalentul scriitor scoţian, care este aici şi graficianul propriei cărţi, îşi dezlănţuie imaginaţia, pornind de la pretextul clasic al jurnalului găsit. Pseudo-jurnalul, scris de un învăţător pensionar, John Tunnock, se combină cu un set de ficţiuni istorice ale aceluiaşi Tunnock, ficţiuni care ne transpun în Atena lui Pericle, în epoca Renaşterii italiene, iar apoi în Anglia victoriană. Pe lîngă jurnal, în Bătrîni îndrăgostiţi sînt incluse şi amintirile lui John Tunnock, astfel încît aventurile erotice nefericite ale învăţătorului se împletesc cu o răutăcioasă satiră politică la adresa guvernării laburiste a lui Anthony Blair. Toate planurile acestei cărţi complexe, organizată sub forma unui colaj narativ postmodern, se combină şi se întreţes firesc, graţie măiestriei unui autor cu un stil inconfundabil şi un sarcasm de cea mai pură sorginte britanică.
Alasdair Gray (n.1934 la Glasgow) este un artist pe cît de complex, pe atît de prolific: poet, prozator, grafician, pictor, actor şi dramaturg, este considerat cel mai mare scriitor scoţian de la Walter Scott încoace. A debutat în proza cu Lanark: o viaţă în patru cărţi (1981), un roman la care a lucrat mai mult de două decenii, adevărată senzaţie în literatura britanică şi tradus pretutindeni în lume. I-au urmat volumele de povestiri Unlikely Stories, Mostly
(1983), Lean Tales (1985, în colaborare cu Agnes Owens şi James Kelman) şi Ten Tales True and Tall (1993), romanele 1982 Janine
(1984), The Fall of Kelvin Walker (1985), McGrotty and Ludmilla (1989) şi Something Leather (1990), precum şi volumul de poezii Old Negatives (1989). Cu un an înainte