- Cultural - nr. 537 / 30 Aprilie, 2010 Utima replica a spectacolului de miercuri seara ii apartine personal regizorului Victor Ioana Frunza, inteligent si cu o voce placuta, pe care o (re)cunosc romanii care au ascultat la casti traducerea spectacolului "Lilliom" de la Teatrul din Miercurea Ciuc, prezent in turneu la Targu-Mures cu o sala plina, cum demult nu a avut Teatrul National. Nu-mi aduc aminte de vreun spectacol in care insusi regizorul sa asigure traducerea in direct, mai ales daca nu este vorbitor curent de limba maghiara, timp de 4 ore, cu o singura pauza. Insa, imi aduc aminte cum tot pentru un spectacol, in regia aceluiasi director de scena, Frunza, am trecut prin tot felul de labirinturi ca sa ajung la sala Centrului Cultural European din Bucuresti, unde am avut, de asemenea, casti de traducere, dovada ca a montat foarte multe spectacole in ungureste. Dar este o adevarata drama... nu numai piesa Lilliom, ci faptul ca lumea nu stie pe unde sa ajunga la Teatrul National din orasul nostru, cu santierul acela, eu, personal, m-am rotit vreo jumatate de ora in cerc (se poate intra doar pe la Continental si pe la Luxor de sus). Chiar daca directorul interimar al teatrului a parasit sala dupa prima parte, au ramas majoritatea inauntru, mai ales criticii, impresionati de aceasta noua fata a lui Victor Frunza, fara decoruri opulente, costume kitchoase ca in Satyricon, fara falusuri si homosexuali, chiar daca sexul... a cam fost mimat, dar, avand in vedere desfasurarea actiunii in lumea suburbana a mahalalei, era de asteptat. Spectacolul seamana cu "Opera de trei parale" de la Odeon, dar este mai bun decat "Krum", chiar daca Lilliom este tot un fel de...ectoplasma (materia din care sunt facute fantomele), pentru ca invie in lumea cealalta unde este judecat de politie si... detectivii lui Dumnezeu: tras la raspundere pentru ca si-a luat viata, un bun care nu-i