### Acesta este mesajul lui Milan Vukas, handbalist la Energia Pandurii Tg. Jiu, care, la 23 de ani, a învins cancerul testicular
### După operaţie şi chimioterapie, tînărul vrea să revină la sport şi spune că gîndul întoarcerii pe teren i-a furnizat speranţă şi optimism
Milan Vukas a primit năucitorul diagnostic în luna octombrie a anului trecut. Pentru handbalistul sîrb au urmat şase luni în care a suportat o intervenţie chirurgicală şi a făcut chimioterapie. Şase luni în care a luptat nu numai pentru viaţa sa, dar şi pentru speranţa de a putea reveni pe terenul de handbal. Se consideră norocos pentru că i s-a depistat boala din timp. Şi are un sfat pentru bărbaţi, indiferent de vîrstă: să meargă la doctor pentru control măcar o dată pe an.
- Milan, cum ai reacţionat cînd ai aflat că ai cancer?
- A fost prima dată cînd m-am gîndit că o să mor. Parcă se frînsese ceva în mine. În această situaţie e bine să nu fii singur, iar eu am avut alături prieteni, familie…
- Ai plîns ?
- Da, am plîns în fiecare zi. Plîngeam, zi şi noapte, eram cu moralul la pămînt. Vedeţi, era cancer, nu gripă. Să te duci la doar 23 de ani la doctor şi să-ţi spună că ai cancer e un şoc. Eu nu suferisem de nimic pînă atunci, nici măcar o răceală. Dar deodată mi-a revenit moralul. Am primit şi o veste bună: că nu a fost metastază. Ştiam că asta e o şansă şi am început să cred. Visam doar la lucruri frumoase. Ceea ce m-a ţinut în viaţă a fost handbalul. Visam să joc din nou.
- Cînd ţi-a fost cel mai dificil?
- Primele două luni după operaţie au fost grele. Nu puteam să dorm liniştit, în fiecare noapte visam doctorul, cancerul, chimioterapia. Mi-a căzut şi părul, dar din nou îmi spuneam: trebuie să îmi revin şi să joc din nou handbal.
- Cît a contat handbalul în tratarea cancerului?
- Handbalul