Se dovedeşte din nou că oamenii cei mai importanţi ai statului român nu sunt nici parlamentarii şi nici membrii guvernului, ci bătrânii judecători de la Curtea Constituţională, indivizi nealeşi direct de către cetăţeni. Prin dinamitarea legitimităţii Agenţiei Naţionale de Integritate, aceşti prea-fosilizaţi ai justiţiei române au demolat unul dintre cele mai utile instrumente de supraveghere a corupţilor din clasa politică.

Dincolo de anchetele unei Agenţii conduse de persoane discutabile care încercau să controleze persoane la fel de discutabile, legea ANI a oferit prin obligativitatea publicării declaraţiilor de avere ale demnitarilor un nepreţuit instrument pentru investigaţiile jurnalistice. Dacă rolul ANI de organism de control a eşuat sub mandatul lui Cătălin Macovei, rolul de supraveghetor al îmbogăţiţilor din afaceri cu statul a fost preluat cu succes de presă. Chiriaşii vilelor plătite din bani publici, copiii de politicieni instalaţi în fotolii profitabile, mătuşa Tamara, toate aceste personaje groteşti ar fi rămas într-o buruienoasă umbră dacă declaraţiile de avere nu ar fi fost în mod obligatoriu publice.

Invocând încălcarea dreptului la viaţă privată a demnitarilor, judecătorii Curţii Constituţionale au decis prevalenţa acestuia în faţa dreptului la informare a cetăţenilor care plătesc prin contribuţiile lor salariile acestor demnitari. O decizie care a surprins cancelariile europene, şi nu numai, reacţia rapidă a ambasadorului american la Bucureşti, Mark Gitenstein, fiind elocventă: „Argumentul că declaraţiile de avere trebuie să fie păstrate de ANI şi nu făcute publice, fiindcă ar fi o încălcare a dreptului la viaţa privată, mi se pare îngrijorător“. Motivaţi şi de nerăbdarea preşedintelui Traian Băsescu de a avea o nouă lege ANI funcţională, parlamentarii şi guvernul Boc au elaborat un nou proiect de lege, care conţine însă prevederi