Suntem pândiţi şi năpădiţi, la fiecare pas, de greşeli. Greşeli de interpretare, de atitudine, de rezolvare a problemelor mari, importante pe care le avem în faţă. Noi, românii. Sper să nu greşesc. Oare, nu în România s-au revărsat şi continuă încă, acoperindu-ne, până peste cap, toate relele posibile. Şi imposibile. Oare, nu la noi oamenii şi-au pierdut încrederea în propriii lor aleşi, care în loc să îndrepte greşelile propriilor programe de guvernare, le adâncesc şi mai mult?! De ce?! Din greşeală.

Din greşeală, din incapacitate profesională, din lipsă de vigilenţă şi din indiferenţă mor, cu zile, în spitale, atâţia români. Sau rămân handicapaţi, pe viaţă. Fiindcă ori li se administrează un tratament greşit, ori folosesc, în cazul intervenţiilor chirurgicale, instrumente nesterilizate sau neomologate.

Tot din greşeală, nu mai sunt bani în bugetul statului. S-au tot dus, pe te miri ce. Pe apa sâmbetei! Şi de acolo, pe alte ape, valuri şi fiţe… Nu mai sunt bani pentru refacerea drumurilor. Nici pentru pensiile bugetarilor. Nu mai e nimic în România, în afara unor produse contrafăcute, şi ele aduse de peste mări şi ţări. Distanţele nu sunt relevante. Nici calitatea. Cineva - nu mai contează cine! - a amestecat, în mod eronat, câştigurile şi pierderile. Le-a făcut uitate, un timp, apoi şi-a amintit că avea ceva de rezolvat, dar nu mai ştia ce anume. Cam aşa stau lucrurile de câţiva ani. Plutim pe o navă, în derivă, nu se ştie unde. Şi oricărui strigăt de ajutor i se "aplică" o surdină.

Numai la noi este posibil imposibilul. De pildă, să fii zdrobit, dintr-o greşeală "permisă", fix pe trecere de pietoni, de un autoturism care zboară ca o rachetă. Şi să fii condamnat la moarte, mort fiind, pentru că nu ţi-ai dat seama că la volan era fiul unui ştab, care are voie să greşească, oriunde, oricând şi oricum. Şi să treacă peste oricine şi orice.

S