Tupeul, tigania si scuipatul pe legile tarii au devenit banale pentru simpaticii reprezentanti ai etniei romilor dar si pentru jurnalele de stiri care descriu, periodic scenele ridicole din diversele cartiere tiganesti.

Diferit de alte grupuri etnice, tiganii au fost singurii care, practic, dupa 1990, n-au militat pentru drepturi culturale, sociale si politice colective. In afara de cativa aventurieri care au infiintat cateva partide minuscule, tiganii nu au avut o preocupare reala pentru refacerea spiritului pierdut (de toti dintre noi) in perioada comunista.

Lipovenii, maghiarii, turco-tatarii, armenii, aromanii etc, toti au realizat ca propasirea lor trebuie sa se faca mai intai cultural si sa-si re-afirme mai intai identitatea.

Tiganii au preferat, inca de la inceput, propasirea materiala lasand propasirea spirituala la mana unor fundatii internationale sau, in cel mai bun caz a unor asociatii de "bon-ton" ale tiganilor romani mai rasariti. Chiar si pleiada tragi-comica de "regi", "imparati", "regi internationali", "printi" "marchizi" "duci" si alte "nobilitati" rasariti in fruntea diverselor clanuri tiganesti nu are vreun scop cultural sau de renastere spirituala, ci tot un rol de imbogatire a unora dintre ei pe seama celorlalti. Caci, maritatul de la 9 ani si nunta de cartier par sa fie singurele constante ale vietii culturale publice a tiganilor.

Ultimii 20 de ani de lipsa de interes din partea lor au facut ca identitatea etnica a acestora sa ramana suspendata, intre trecut si un posibil viitor. Ce-i mai grav este ca, lipsiti de o autentica identitate etnica, tiganii nu si-au dezvoltat nici o identitate civica.

Ce deranjeaza mai mult: tiganii sau tigania ?

Romanii, asa cum ii stiu eu, sunt un popor tolerant. Excese au existat si vor exista dar, ca regula generala, mamaliga romaneasca nu exp