Filmul spaniol mi s-a părut întotdeauna remarcabil prin cruzime, nu cea manufacturată holly-woodian cu postise, efecte 3D si steroizi, ci una care are în ea subtilitatea unei picături de tandreţe care se transformă din lacrimă în cea mai pură otravă, pentru că secretul din ochii „lor" este si lacrimă si otravă în filmul celor doi regizori, Juan José Campanella si Juan Pan, asa cum povestea de dragoste este si povestea unei crime si romanul care-si aşteaptă continuarea.
Protagoniştii sunt legaţi între ei prin firul unei crime, cazul uciderii şi violării unei tinere femei, crimă pe care procurorul Benjamin Esposito (Ricardo Darin) a rezolvat-o cu ani în urmă, ajutat de colegul şi prietenul său alcoolic, Pablo Sandoval (Guillermo Francella), îndeplinindu-şi astfel promisiunea faţă de soţul acesteia, Ricardo Morales (Pablo Rago). În trecut, procurorul a lăsat şi o iubire neîmplinită, deşi confirmată, pentru colega sa, Irene Menendez Hastings (Soledad Villamil), provenind dintr-o familie ilustră şi având o pregătire superioară, tot atâtea motive consacrate ca Esposito să ezite de a se apropia de ea, printr-un orgoliu invers. Când procurorul îl va descoperi pe criminal, Gomez (Javier Godino), ea îl va ajuta să-l demaşte, fără să bănuiască faptul că un alt procuror îl va elibera cu cinism. După ce prietenul său Pablo Sandoval este ucis din confuzie, ţinta fiind, de fapt, el, procurorul este nevoit să se retragă în alt oraş, moment în care dragostea Irenei este dezvăluită şi sacrificată în acelaşi timp. Există ca şi în alte filme spaniole ingredientele pentru o telenovelă în toată regula, briza melodramei adie pe tot cuprinsul filmului şi procurorul venind peste douăzeci de ani să reînnoade romanesc firele poveştii are ceva neverosimil, donquijotesc, ceva dintr-o căutare a timpului pierdut. Te poţi întreba unde se află misterul pe care titlul îl plasează la
