Una dintre halele uzinei Electroputere va deveni mall, a anunţat ieri viceprimarul Craiovei Mărinică Dincă. Plină cu macarale nefolosite, aceasta a fost cumpărată, cu tot cu terenul înconjurător, de un investitor care va crea 120 de locuri de muncă.
Ar fi visat, înainte de ’89, vreunul dintre cei aproape 10.000 de angajaţi ai uzinei disponibilizaţi, în tranşe, după ’90, că îşi va face cumpărăturile aici? În ultimii ani, au plecat acasă fără să protesteze, nu ca sutele de funcţionari care au scandat şi au suflat în goarne miercuri, în faţa teatrului, împotriva legii salarizării unice. Primăria a dat undă verde manifestaţiei de la ora la care, în cadrul Festivalului Shakespeare, avea loc o lansare de carte. „Nu mă aşteptam ca volumul meu să fie primit cu atâta entuziasm”, glumea Stanley Wells, văzând că sindicaliştii încinseseră „dansul pinguinului”.
Şi-ar fi imaginat Emil Boroghină, directorul festivalului, pe vremea când coordona spectacolele omagiale de 23 August, atâta indisciplină? Sau s-ar fi gândit „marele Will”, la 1600, când scria „Hamlet”, că piesa lui se va juca într-o ţară pe care, în aceleaşi vremuri, Mihai Viteazul se străduia să o unească? Ar fi visat domnitorul valah că, într-o zi, ne vom apăra patria în Iraq sau Afganistan? Câţi dintre militarii disponibilizaţi care vor asista astăzi la parada prilejuită de împlinirea a 180 de ani de la naşterea Armatei Române moderne s-ar fi gândit la asta înainte de 2001? Uniformele şi raniţele unora dintre ei au ajuns săptămâna trecută la ţăranii din Leleşti-Gorj, care bat pas de defilare pe uliţe: „La sapă, înainte, marş!”.
