Inaintea terapiei cu insulină şi antibiotice, infecţiile erau o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate in diabetul zaharat. Deşi este controversat, dacă pacienţii cu diabet zaharat bine controlaţi metabolic prezintă o incidenţă crescută a infecţiilor, acestea continuă să fie o cauză obişnuită a instabilităţii clinice şi un factor frecvent de precipitare a cetoacidozei. Infecţiile la pacienţii cu diabet zaharat par să fie mai severe şi mai prelungite. Avand in vedere recenta explozie de informaţii privind caracterizarea morfofuncţională a celulelor participante, secreţia de citokine, rolul macrofagului şi cooperarea tuturor acestor factori in procesele patologice, aprofundarea mecanismelor implicate in patogenia diabetului zaharat de tip 1 se constituie intr-o vastă incursiune in sfera imunopatologiei moderne. (...)

Publicitate Imunoreactivitatea este o modalitate de reacţie diferenţiată, faţă de anumiţi agenţi (denumiţi generic antigene) ale căror caracteristici (promptitudine, intensitate şi perseverenţă in timp) sunt direct proporţionale cu numărul de contacte anterioare ale organismului cu acelaşi antigen (cu natura acestuia). Imunoreactivitatea cuprinde două componente de bază: una celulară, cealaltă umorală, fiecare cuprinzand la randul său altele două: una nespecifică şi alta specifică. Componenta celulară nespecifică este reprezentată de leucocitele polimorfonucleare şi macrofag, ambele cu proprietăţi in fagocitoză. Componenta celulară specifică este reprezentată de limfocitul T cu subpopulaţiile acestuia. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Funcţiile granulocitului

Funcţiile macrofagului

Funcţiile limfocitului

Inaintea terapiei cu insulină şi antibiotice, infecţiile erau o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate in diabetul zaharat. Deşi es