Din mâinile sale au ieşit mii de pulovere, căciuli, mileuri şi chiar perdele croşetate. Îndemânarea a ajutat-o să câştige bani din obiectele confecţionate manual.
A început să mânuiască andrelele şi croşeta încă din copilărie şi a reuşit să uimească doamnele de la oraş cu micile sale opere de artă. A învăţat singură să îşi combine culorile şi materialele şi a invetat sute de modele. „Am învăţat de mică să lucrez şi mi-a plăcut. Am început cu veste şi ciorapi şi am ajuns să fac chiar şi perdele, cu croşeta. Nu m-am plictisit niciodată lucrând, tot timpul am avut răbdare şi m-am bucurat când am avut un model nou şi mai complicat şi am văzut că îmi iese. Mi-a plăcut atât de mult să lucrez încât am început să îmi fac sigură modele. Experienţa m-a învăţat să combin culorile şi să aleg modelele în funcţie de preferinţele clienţilor“, îşi aminteşte bătrâna.
„Nu aveam putere să lucrez cât mi se cerea“
Tanti Ioana povesteşte că a dus o viaţă grea şi a muncit mult, şi la câmp şi în gospodărie. S-a descurat greu cu banii, iar talentul său a ajutat-o să sporească veniturile familiei. „Am vândut cam tot ce am lucrat şi câştigam destul de bine. Mă duceam în piaţă la Zahana şi găseam imediat clienţi. Nu aveam putere să lucrez cât mi se cerea. Aşa am reuşit să câştig bani în plus, că am fost femeie săracă“, mărturiseşte tanti Ioana.
De aproape 20 de ani, tanti Ioana a rămas văduvă şi locuieşte la căminul de bătrâni din Slatina. S-a împrietenit repede cu toată lumea şi a continuat să lucreze obiecte vestimentare şi de ornament care mai de care mai frumoase. „După ce a murit soţul meu, m-am îmbolnăvit şi nu am putut să mai stau singură. M-a luat o nepoată la ea, dar eu nu am vrut să o deranjez şi am venit singură aici, la cămin. M-am obişnuit repede şi m-am înţeles mereu bine cu toată lumea. Doamnele îmi cereau să croşetez căciuliţe, costumaşe, pulovere. A
