Criticul şi istoricul literar Adrian Marino a fost un informator prodigios al Securităţii şi al Direcţiei de Informaţii Externe, sub numele de cod „Brătescu” şi „Bratosin”.
12 ianuarie 1981, Rue de Sevigne, Paris. În faţa Bibliotecii istorice a oraşului, la doi paşi de Muzeul Carnavalet, un bărbat pe la 60 de ani îşi înfundă un ziar în buzunarul hainei. Se uită precaut în jur şi, ca din întâmplare, este salutat de cineva.
Un dialog pare să se închege rapid, după care cei doi se depărtează agale. Nu este o secvenţă dintr-un film. Ci planificarea în detaliu a unei întâlniri conspirative a informatorului Adrian Marino cu ofiţerul de legătură din Paris al Direcţiei de Informaţii Externe, oglindită în dosarul de informator al lui Adrian Marino de la CNSAS.
SUMARUL ARTICOLULUI Marino, turnătorul lui Eliade şi LovinescuDOUĂ DECENII DE SPIONAJDOUĂ DECENII DE SPIONAJ
Coordonatele întâlnirii fuseseră transmise anterior informatorului „Bratosin” tot în cadrul unei întâlniri „întâmplătoare” cu ofiţerul „Tudor”, în sala de lectură a Bibliotecii Naţionale, unde Adrian Marino mergea zilnic, iar cel de-al doilea îşi căutase ca pretext o documentare.
Interese operative
Criticul literar se afla deja de două luni în străinătate şi urma să mai stea încă patru, însă pentru a nu crea suspiciuni nu se mai putea vedea cu ofiţerii de legătură la ambasada română, locul obişnuit de întâlnire.
Sub pretextul lansării în limba franceză, la Editura Gallimard, a cărţii sale „Hermeneutica lui Mircea Eliade”, Adrian Marino obţinuse prelungirea vizei pentru Franţa, apoi pentru RFG. Motivul real pentru care i s-a aprobat a fost însă altul: informatorul „Bratosin” trebuia să-l întâlnească şi să încerce influenţarea lui Mircea Eliade, în al cărui apartament din Paris era programat să stea pe perioada vizitei.
Autorităţile
