În ciuda pledoariei pentru dreptul individual de a fi ales, exemplul altor ţări foste comuniste precum Cehia şi Polonia, dar şi jurisprudenţa CEDO arată că lustraţia este posibilă.

Noua formă a Legii lustraţiei, rezultată din dezbaterea deputaţilor-jurişti, aduce noi categorii de lustrabili. Ea nu acoperă însă întreaga gamă de categorii gândită de iniţiatori în 2005 şi, în plus, reduce la jumătate perioada de 10 ani a îndepărtării din funcţiile publice.

Dar dezbaterile din ultimele zile despre politicienii care ar putea fi afectaţi de lustraţie riscă să devină inutile dacă judecătorii constituţionali decid că interdicţia temporară de a ocupa o serie de demnităţi şi funcţii publice contravine Legii fundamentale. Chiar şi unii parlamentari liberali găsesc plauzibilă această variantă, mai ales că social-democraţii şi-au anunţat intenţia de a ataca legea la CCR. „E greu să împaci şi capra şi varza, adică şi să lustrezi, şi să nu încalci dreptul de a fi ales (...) Nu am găsit altă variantă şi nici nu cred că poate fi găsită", a declarat, pentru Româna liberă, deputatul PNL Gheorghe Gabor, membru în Comisia Juridică a Camerei. În opinia acestuia, chiar dacă Legea lustraţiei nu va trece testul Curţii Constituţionale şi deci nu va fi aplicată, este important ca Parlamentul să dea un semnal puternic. „Aşteptăm să vedem care va fi reacţia oamenilor, a presei şi a celor afectaţi de Legea lustraţiei. „Am lansat o bombă într-o tranşee aproape goală", a arătat totuşi liberalul, adăugând că „altfel ar fi arătat România astăzi dacă legea era adoptată în '91". Nu prea încrezător în aplicarea legii este şi fostul ministru de Externe Adrian Cioroianu, iniţiator al proiectului alături de Mona Muscă, Viorel Oancea şi Eugen Nicolăescu. „Nu mai sunt foarte optimist că se va aplica pentru că toată dezbaterea s-a cantonat, în ultima vreme, în jurul numelor lustrabililor