A curs multa, foarte multa apa pe Dunare de cind Guvernul Romaniei si-a mai intors privirea spre Delta Dunarii. Absolut nimic nu s-a facut in satele izolate de la marginea apelor. Copii si batrani se zbat intr-o saracie lucie, pe ultima treapta a inapoierii si a dezumanizarii. Fara apa potabila, scoli, electricitate sau medici si mai ales fara nici o speranta ca se va schimba ceva in viata lor.
Romania vazuta din Google Earth arata fantastic: suntem singura tara europeana care are o delta fluviala intacta, Delta Dunarii, una dintre cele mai mari zone umede din lume. Cand Dumnezeu a impartit bogatiile pamantului, altora daca le-a dat un colt de rai. Noua insa, romanilor, ne-a dat si ne-a pus si-n traista 580 de mii de hectare de paradis.
Astazi, in spatele peisajelor idilice din pliantele turistice si asa aproape inexistente, am descoperit o realitate rusinoasa. O Dunare pentru altii albastra, pentru noi umflata si cenusie. Saracie extrema. Copii fara niciun viitor care traiesc din cornul si laptele de la scoala.
Delta este folosita mai mult ca imagine pitoreasca si s-a uitat de oamenii din Delta, de oameni, cum traiesc oamenii din Delta. Din cei 14.900 de locuitori ai Deltei, mai bine de jumatate se zbat in ultimul hal de inapoiere, beau deseori apa din Dunare si nu-si refuza cate o lebada. Refugiati in propria lor tara, dispretuiti sistematic de toate guvernele Romaniei, copii si batrani supravietuiesc pe un tarim inconjurat de ape, fara drumuri, fara retele de canalizare si de colectare a deseurilor, fara scoli, fara lumina, fara brutarii, farmacii sau medici. Sunt ai nimanui. Inca din anul 2004, in Delta ar fi trebuit sa intre cel mai gras peste: ar fi trebuit sa vina pentru inceput 200 de milioane de euro, bani europeni destinati reconstructiei ecologice si mai ales imbunatatirii vietii oamenilor, infrastructura, utilitati publice, dezvo
