„ABC-De Ce?“ la TVR (2). O prezentatoare tânără cu cercei albaştri şi alta, la fel, dar fără cercei albaştri, sunt ajutate de Bobo, un copil marionetă, şi de Norocel – căţelul jucărie care vorbeşte stând 80% în cuşcă. E dimineaţă şi ei toţi se exprimă academic: copiii telespectatori, de pildă, nu vor să ştie ceva anume, ci „vor să afle mai multe informaţii“ despre acel ceva. Iar despre gheizerele din Islanda se pot afla „informaţii“ numai de la computer. În Islanda merg, fireşte, alţii, cei care au făcut filmul. După vizionare, ai noştri declară că sunt gata şi pentru alte asemenea „călătorii“. Pe Norocel îl atrag Egipul, Sfinxul, deşertul, cămilele. (...)
Bobo preferă Olanda, ţara lalelelor, florile lui preferate. Olanda e renumită şi pentru morile de vânt. Motiv să vedem şi noi filmul cu vaca albastră (e albastră pentru că gândeşte). Eroina e mai întâi plină de întrebări (Cum o fi lumea dincolo de Publicitate câmpul ăsta? Din ce ţară vine floarea asta?), apoi îşi ia bilet spre Olanda, ajunge la casa şoricelului Moritz, care nu-i casă, ci e moară de vânt. Desenată. Valeria (o fetiţă reală, la telefon) are 10 ani mâine şi e din Teleorman, dar nu ştie unde vrea să călătorească. Primeşte drept cadou o cărticică cu elefanţi şi un căţel de pluş. Una dintre prezentatoare propune o călătorie în Franţa pentru că Parisul e „oraşul îndrăgostiţilor“. O pasăre mică (pui galben cu cioc roşu şi exoftalmie) ţipă strident: „Au revoir, ne vedem la Paris, e un vis“. Drept urmare, se pleacă… în Brazilia. Acolo e un băiat căruia îi place să călătorească împreună cu tatăl lui. Ei doi fac un munte de zahăr acasă, se duc să vadă un munte de zahăr la muzeu, apoi pleacă la Rio şi văd forma de relief reală supranumită „Muntele de zahăr“. Cei doi urcă cu telefericul, peisajul e extraordinar, sus e mai frig decât jos, iar în Brazilia se vorbeşte portugheza. Copiii telespectator
