Vineri, 16 aprilie, la invitaţia Universităţii „Petre Andrei“ din Iaşi, Marius Oprea, Carmen Muşat, Ovidiu Şimonca, Liviu Antonesei, Caius Dobrescu şi Doina Ioanid au participat la dezbaterea pe tema Mai este oare cultura o formă de libertate? Despre valori, memorie, identitate în România de azi, dezbatere moderată de Antonio Patraş. În aceeaşi zi, o altă invitaţie, venind din partea Casei de Cultură„Mihai Ursachi“, ne-a adunat împreună cu Antonio Patraş în Parcul Copou, la dezbaterea Receptarea literaturii române contemporane în presa actuală, moderată de Nichita Danilov. Ieşenii au venit, au asistat, au pus întrebări, răspunzînd în acest fel, în mod indirect, întrebării pe care jurnaliştii nu obosesc să o formuleze de ceva timp încoace: „Mai este nevoie de cultură?“. Rîndurile de mai jos reproduc în mare măsură, esenţializat, dialogul pe cele două teme propuse de Observator cultural.

O cultură a viului În prima parte a dezbaterii, Marius Oprea a susţinut o conferinţă pe tema „Cultura şi libertatea“, pe care a prefaţat-o cu o poveste personală şi tragică a oamenilor trecuţi prin comunism. Este povestea unei fetiţe care şi-a trădat fără să vrea tatăl. Marius Oprea: Fetiţa a fost trezită în miezul nopţii şi întrebată: „Ce-ai mîncat aseară cu tata?“. „Tocăniţă“. În spatele lanternei, se afla un securist, care aşa a aflat că tatăl ei se ascunde în casă. L-au căutat şi l-au găsit. Acea fetiţă, acum femeie în vîrstă, n-a mai putut mînca tocăniţă toată viaţa, iar cînd aude cuvîntul „tocăniţă“, plînge. Aşa că vă întreb: „Mai avem nevoie de tocăniţă?“. Nu trebuie să politizăm actul de cultură. Dacă se întîmplă asta vom ajunge la ceea ce s-a întîmplat în epoca de aur, pe care noi am trăit-o, dar pe care cei tineri nu o cunosc decît din poveştile părinţilor, care uneori deformează, pentru că în mintea oamenilor există un sistem pe care psihologii îl numesc inhibi