Situaţia juridică a Casei Monteoru din Bucureşti, unde se află sediul Uniunii Scriitorilor, face obiectul unui litigiu. Foştii proprietari au revendicat în instanţă acest imobil. Gabriel Chifu, vicepreşedinte al USR şi director-adjunct al revistei România literară, a răspuns solicitării redacţiei noastre şi a formulat un punct de vedere. În aceste zile, circulă pe internet un mesaj care spune că „echipa lui Manolescu a pierdut Casa Monteoru“. Haideţi să lămurim situaţia imobilului. Singura constatare de start ar fi una logică: dacă, timp de 20 de ani, Uniunea n-a avut voie să renoveze clădirea, e foarte limpede că nu era proprietarul ei. Şi nu numai atît, dar, ca o constatare personală, cred că e preferabil să poţi funcţiona într-un sediu cu o încărcătură simbolică mai mică, dar care să nu se inunde la prima ploaie sau care să reprezinte un pericol permanent de prăbuşire. Dar, mai bine, spuneţi-ne pe larg cum s-a ajuns în această situaţie? E adevărat şi că încărcătura simbolică a acestei clădiri este imensă, şi că în birourile din clădire plouă la propriu, iar la un eventual cutremur, sigur nu vom sta prea bine. Ideal ar fi să putem funcţiona într-o clădire şi cu valoare simbolică, şi reparată. Cu condiţia elementară să fie a noastră. Cum stau lucrurile cu Casa Monteoru, dincolo de patimi, isterii, vorbe aruncate prosteşte şi acuzaţii aberante? Palatul a fost donat de Elena şi Lascăr Cartagi Asociaţiei Române pentru Legături cu Uniunea Sovietică (vestita ARLUS). Nu Uniunii Scriitorilor, ci acestei ARLUS. În 1954, Sadoveanu fiind preşedinte şi la ARLUS, şi la Uniunea Scriitorilor, casa a trecut în folosinţa gratuită a USR, dar fără a se perfecta vreun act în acest sens. Cînd s-a autodizolvat ARLUS, în 1964, Casa Monteoru a trecut în proprietatea Statului şi în administrarea ICRAL, sectorul 1, iar Uniunea a funcţionat aici cu contract de închiriere. Cu alte cuvi