O oboseala pe care n-a mai trait-o a pus stapinire pe el si simtea la fiecare pas ca are picioarele de plumb. Ridica piciorul si apoi il fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur imprejur, cu spaima in ochi si apoi repeta efortul cu celalalt picior. Constata ca nu avanseaza aproape deloc si lipsa de aer, moleseala care pusese stapinire pe el, il panicau. - Cred ca fac un infarct chiar acum... Ulita era pustie la ora doua dimineata si o lumina chioara era oferita de un bec camuflat in frunzisul copacilor. Incerca sa strige dupa un ajutor, dar scoase un gijiit abia auzit chiar de el. - Mor pe strada, ca un vagabond, la nici 50 de ani. Genunchii nu mai pot sustine trupul si Ionel Datcu se lasa usor jos, cu mina dreapta inclestata de o bara de fier din gardul unui gospodar. Chiar in acel moment isi fac aparitia doi tineri, un baiat si o fata, relaxati ca dupa o intilnire furata. - Uita-te la betivan, spune baiatul cu un dezgust necamuflat. - O fi betivan, dar este un om totusi... - De astia n-am mila. Imi este sila de ei... Tinerii trec pe celalalt trotuar si grabesc pasul, neincetind sa priveasca inspre "betiv". Isi dau seama ca nu procedeaza ca niste adevarati crestini, si-si motiveaza aitudinea prin argumente ipotetice. - Daca te apropii de astia, te poti trezi cu un cutit in burta. - Mai bine este sa eviti buclucul. Te pot acuza ca le-ai furat portofelul. Noaptea era racoroasa si tinarul o stringe pe fata linga el. - Iti este frig? - Da, putin. Dar ma framinta omul acela, nu cred ca este beat. - Pui pariu ca este beat crita? - Nu stiu sigur. Dar daca este injunghiat de vreun betiv? - Ce treaba avem noi? - Dar daca este un om in necaz? Trecem asa, ca pe linga un ciine? - Nu te supara, avem vreo vina noi? - Sigur ca avem. Sintem sau nu sintem oameni? Tinarul nu prea gaseste argumente, devine iritat si aproape tipa: - Hai inapoi sa vedem. Daca am dreptate, mergi din