- Comentariu - nr. 538 / 1 Mai, 2010 Pe langa criza spirituala, de care am mai scris, cea alimentara, sfarsitul hranei si pericolul infometarii nu sunt departe. Mentinerea unui echilibru mondial intre producerea si asigurarea hranei de calitate nu se afla in concordanta cu cresterea populatiei, care este prea putin controlata si nelegitim de a fi influentata, desi sunt folosite variate metode de echilibrare a populatiei la nivelul resurselor si puterilor actuale. Marii producatori si fabricanti de hrana sunt SUA, Canada, Europa de Vest, Brazilia, Argentina, iar marii consumatori sunt India, China si intregul conglomerat uman al tarilor asiatice, africane si arabe. Peste 50 de ani, India va ajunge la 1,3 miliarde de locuitori, cu tendinta de a depasi China, care se dezvolta vertiginos, este deja o mare putere economica mondiala si dezvolta o agricultura si zootehnie de mari proportii. Canada produce multe alimente, suprafata tarii este printre cele mai mari din lume, populatia este mica; Rusia are dimensiuni continentale, suprafete agricole mari, dar si rezerve energetice de lunga durata (mai importa alimente); Orientul Mijlociu, tarile arabe, traiesc din petrol desi intre Tigru si Eufrat se facea cea mai productiva agricultura in antichitate; tarile africane isi refac resursele alimentare cu sprijin de specialitate din afara; Egiptul dispunea, inca din antichitate, de terenurile fertile de pe valea Nilului; Tara Cangurului sau continentul Australian, desi ocupat in cea mai mare parte de desert, are in zonele prielnice o agricultura si zootehnie avansate. Noua Zeelanda _ tara oilor cu lana fina _ traieste de pe urma fermelor de ovine, dar si din carnea de bovine _ rasele de carne. Tarile central-europene, foste comuniste, au suprafete mari de terenuri agricole _ de exemplu Romania si Ucraina _, tara noastra situandu-se pe locul 2 in Europa, dupa Franta _, dar ag