Evz.ro te invită să povesteşti ce înseamnă 1 Mai pentru tine şi să discuţi relaxat despre muncă şi valoarea ei în România. Cel care postează comentariul cel mai interesant, judecând după numărul de voturi primite de la ceilalţi cititori, va primi drept "premiu" o zi de muncă în redacţia evz.ro. Ziua şi-o alege el, misiunea fiind realizarea unui articol (relatare, reportaj, feature) despre valoarea muncii în România.

Mai întâi, trebuie amintite originile sărbătorii. La 1 mai 1886, circa 300.000 de muncitori din întreaga Americă au ieşit în stradă, cerând ca ziua de lucru să aibă opt ore. În Chicago, epicentru al mişcării, s-au strâns 40.000 de oameni. Anarhiştii, cu discursurile lor mobilizatoare şi viziunea lor revoluţionară, au câştigat în scurt timp simpatia muncitorilor, dar şi ura industriaşilor, a afaceriştilor.

Cu anarhiştii în frunte, demonstraţia a căpătat, uneori, accente violente. Şi numărul muncitorilor care hotărau să se alăture mişcării creştea, ajungând la 100.000. De la 2 mai 1886, timp de şase luni, bătăile dintre poliţie şi grevişti au devenit obişnuinţă. În acea zi, muncitorii din Metal Workers Union au aruncat cu pietre spre poliţişti, iar aceştia au răspuns cu focuri de armă. Cel puţin doi muncitori au murit.

Anarhiştii au anunţat, pentru ziua ce urma, o întâlnire publică, pentru a discuta despre brutalitatea poliţiei. Totuşi, din cauza vremii şi a proastei răspândiri a anunţului, doar 3.000 dintre muncitori au venit a doua zi la locul stabilit, Piaţa Haymarket. Muncitorii au venit cu familiile şi copiii, iar la întâlnirea a ţinut să fie prezent şi primarul din Chicago.

Diversiunea de la Chicago

În timpul discuţiilor, doi detectivi au sosit la poliţie şi au anunţat că liderii muncitorilor folosesc limbaj ce instigă la violenţă. În timp ce poliţia risipea mulţimea, o bombă a explodat în zona forţelor de or