Punct final intr-o ancheta despre puterile sufletesti. Iubirea, credinta, natura, sunt adevaratele izvoare de energie. Pe scurt: fericirea e in noi
PARASCA FAT, etnolog
Marele plan
Cred. Cred cu adevarat in Dumnezeu, Parintele lumilor si luminilor. Si nu prin puterea mea, ci din Voia Lui. Este vorba despre o calatorie lunga si intortocheata, in care am experimentat si am indraznit sa caut, cat am putut, un inteles al existentei. Simteam ca sunt ghidata de la distanta. Puteam sa gresesc si am facut-o; eram lasata sa o fac, dar nu si parasita pentru acest lucru. Era ca si cand cineva ti-ar spune: "Vezi ce patesti daca umbli cu focul?". Insa daca nu te apropii de foc niciodata, n-ai cum sa stii ca arde.
Dintotdeauna am fost manata de o curiozitate vie, pentru fata ascunsa a lucrurilor, a lumii, si am tot scociorat fara odihna, nedandu-mi seama foarte bine incotro ma indrept. Dar intr-un moment al cautarilor, L-am descoperit pe Dumnezeu. Ma astepta. Scopul existentei este chiar acesta - intalnirea cu El, si ma consider printre norocosii care s-au putut debarasa de poverile indoielilor si incertitudinilor, inca din aceasta viata. Asa ca stam de vorba ca doi buni prieteni. Il intreb mereu ce-ar dori sa fac. Constat ca ma sfatuieste sa daruiesc, sa ma gandesc mai intai la binele celorlalti, sa le fac o bucurie, sa-i ajut dupa slabele mele puteri, sa iert, sa ma rog pentru ei. Acesta este marele meu "secret", capacitatea de a merge inainte: bucuria si pacea pe care le capat cand reusesc sa-L ascult. De cate ori dau ceva, primesc inzecit. Dau mancare - primesc. Dau o haina, vin doua-trei, ofer un banut, capat zece, exact cand am cea mai mare nevoie. Nu-mi lipseste nimic. Cumpana de Sus functioneaza fara greseala. Si nu este o lauda. Mama nu se prea bucura si-mi zicea, spre marea mea suparare: "Tare esti pacatoasa, daca Dumnezeu iti da a
