Zoom Gheorghe Gheorghiu-Dej
Fotografie a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din anul 1933 (după arestare), reprodusă după fişa de carceră . Citiţi în numărul din luna mai al revistei „Historia“ cum au confiscat comuniştii grevele de la Atelierele CFR Griviţa din februarie 1933. Dej a folosit acţiunea muncitorilor ceferişti ca să-şi încarce bagajul de ilegalist, iar Ceauşescu s-a servit de Griviţa ca să mai pună o piatră la temelia cultului personalităţii.
La aproape 80 de ani de la momentul Griviţa '33, „Historia" vă propune o analiză bine documentată a evenimentelor de la Atelierele CFR. Deşi firele conduc spre ideea că totul a fost o uriaşă diversiune a lui Carol al II-lea, totuşi, în timp, comuniştii au fost cei care au profitat cel mai mult de pe urma grevelor din februarie 1933 şi de pe urma represiunii brutale coordonate de Armand Călinescu, subsecretar de stat în Ministerul de Interne.
Dej a devenit creierul evenimentelor din 1933
În dosarul „Historia", trei istorici - Vladimir Tismăneanu, Alex Mihai Stoenescu, Steliu Lambru - vă spun cum anume s-au servit comuniştii de momentul februarie '33, când a luat naştere formula „masacrul de la Griviţa" şi cum a evoluat pe parcursul regimului comunist mitul „marilor lupte ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti".
Vladimir Tismăneanu e categoric: „Pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej şi membrii echipei sale, mitul grevelor muncitorilor ceferişti şi petrolişti era unul menit să le fondeze şi să le întărească pretenţia de a fi exponenţii proletariatului românesc. Ascensiunea grupului Dej a fost, de fapt, una prin care periferia a câştigat bătălia împotriva celor care se aflau, graţie relaţiilor privilegiate cu Moscova ori a vechimii în mişcarea comunistă, pe poziţii mai influente ori mai vizibile".
De fapt, la capitolul „acţiuni în ilegalitate", Dej se simţise mereu vulnerabil în comparaţie cu
