- Diverse - nr. 538 / 1 Mai, 2010 Cu o plasa goala si cu o poseta roasa de vreme alaturi, o femeie venita de la tara pazeste doua legaturi de patrunjel verde si cateva caciulii de usturoi, stand rezemata in coate pe masa din piata de zi. Isi plimba ochii de la un cumparator la altul. Nimeni nu o ia in seama, dar nu zice ca altii: "Hai, domnule, sa-ti dau frunze de patrunjel, ca ti le dau lesne si-s proaspete!" E de la tara, o femeie cu bun-simt, venita cu ceva treburi la oras. S-a gandit sa faca si un banut, pe care stie sa-l pretuiasca. N-aveam nevoie de frunze de patrunjel, dar, puse intr-un pahar cu apa, prind bine si peste cateva zile, iar usturoiul poate astepta mai mult. Iau marfa si-i dau banii fara sa-i mai zic ceva. Femeia isi apuca grabita lucrurile si se indreapta spre magazinul de paine. Eu stau si privesc in urma ei. Masurile preconizate de oameni din sferele inalte de a impune acestor amarati sa-si infiinteze societati comerciale te pun pe ganduri si te trimit spre planurile diabolice de distrugere a unui popor. Regimul comunist le-a luat taranilor pamantul, dar, dupa un numar de ani, le-a asigurat, cat de cat, o pensie. Acum pamantul le-a fost dat inapoi, dar cu ce scop? Cu ce ganduri ascunse? SMA au fost distruse, putere fizica nu-i, lucrarile agricole costa, iar ceea ce produci cum poti sa vinzi? Imi vine in minte ca, in unele zone, taranii cultivau tutun si, in afara prasitului si a adunatului, celelalte munci _ sortarea frunzelor, insiratul, uscarea si papusatul _ le faceau, cu prioritate, batranii. Marfa se preda in sat, la anumite termene, si iti veneau ceva banuti. Pe campie, se intindeau, cat vedeai cu ochii, tarlale de sfecla de zahar, de unde le mai veneau ceva banuti. Acum a disparut si aceasta cultura, iar Fabrica de Zahar din Targu-Mures a fost data la fier vechi deindata ce a fost modernizata. Dinspre Lechinta, dinspre Band, dinsp