Drumeti in calea lupilor
- Nici o alta vedeta de pe micul ecran n-a avut o evolutie asa de paradoxala ca tine. De la stilul mistocaresc si teribilist al debutului tau, ai trecut la pasiunea pentru ezoterism. O schimbare de directie cam derutanta...
- Eu n-am vrut sa fac televiziune. Am debutat cumva impotriva vointei mele. Eram un tanar si arogant regizor, inca inrolat in facultatea de film, iar televiziunea era, pentru mine, un desert ieftin. Am fost insa conditionat financiar: aveam nevoie de un mijloc prin care sa obtin banii necesari pentru supravietuirea mea si a familiei mele abia inmugurite - sotie si un copil mic de tot. Asa m-am angajat in televiziune: facand un compromis. Dar dupa asta, intelegand contextul si luandu-mi foarte in serios slujba, am incercat sa performez cat puteam eu de bine in "coperta" respectiva. La inceput am facut o rubrica meteo destul de atipica. Sigur, nu eram primul. Geanina Corondan sparsese gheata, iar eu am profitat, in sens strict profesional, de bresa creata de ea. Ca altfel, sincer sa fiu, eu nu intelegeam prea bine, la vremea aceea, mecanica si ingineria asta a marketingului publicitatii. Dar m-am straduit sa fiu serios in ceea ce faceam. Stradanie pe care am continuat-o si-n emisiunea cu Mircea Badea, unde am inteles exact cine eram si ce aveam de facut. Formatul era o clona stilistica a unui alt format care mergea foarte bine in strainatate: "The Conan O'Brien Show". In formatul original, cat si in varianta noastra, exista un personaj care ridica mingile la fileu servantului. Ei, eu asta am facut. Insa cred ca succesul emisiunii s-a datorat mai putin competentelor noastre, cat mai mult chimiei dintre mine si Mircea. In perioada respectiva, noi chiar am format un cuplu real, energetic eram unul singur.
- Pana unde merge obedienta unui om inteligent fata de un format?
- Nu cred ca
