26 februarie. Seara, drum nins...
Inca iarna. Eram cu ai mei. Mergeam pe drumul de tara care unea casa noastra cu poalele dealului. Era o seara rece si tacuta. Felinarul furniza o lumina slaba, care facea drumul sa fie cufundat intr-o multime de umbre inselatoare. Dintr-o data, doi ochi verzi ne-au fulgerat cu privirea. Nu stiam exact ce este, dar curiozitatea ne-a fost potolita de insasi posesoarea ochilor. Initial nu i-am distins bine formele, deoarece era alba. Vedeam cateva pete gri si o coada lunga, tot gri, si cu varful alb. "O pisica!". Eram entuziasmata. Era de o frumusete si delicatete rare. Felina a venit usor, pasind in asa fel, incat nu a lasat nici o urma pe zapada proaspat asternuta. A venit la picioarele mele, a pus o labuta pe cizma mea, iar prin sclipirile ochilor mi-a spus: "Ia-ma acasa!". Noi eram in drum spre niste rude, si parintii mi-au spus ca nu o putem lua cu noi in casa oamenilor, dar "daca la intoarcere o gasim din nou, mai vedem...". Dupa vreo ora ne-am intors si, ghici pe cine am gasit in mijlocul drumului? Exact unde a fost lasata, pisica ne astepta. Cum m-a vazut, a venit iar la picioarele mele. Am luat-o in brate... era tare subtirica si dardaia de frig.
Am adus-o acasa, unde a fost "servita" cu o masa copioasa. Apoi a plecat in "inspectie". A vizitat fiecare coltisor de doua ori cel putin, apoi, la sfarsit, a venit sa-si spuna cuvantul: "E perfect!".
De atunci, e sora mea mai mica si, cum era de asteptat, primeste toata atentia cuvenita. In schimb, ne multumeste, luminandu-ne zilele, facandu-ne sa radem de toate "scamatoriile" ei si ne uimeste cu atata inteligenta si dragalasenie. Asta este povestea lui Mau, pisica care m-a ales sa-i fiu stapana.
LAVINIA CUCU - Floresti, jud. Cluj
Gastele melomane
Poate pentru ca a venit primavara si vazduhul s-a umplut de glasuri de pasari, mi-am amin
