Rac sentimental, indragostit de liniste si natura, Mirabela locuieste pe o strada veche, din Bucuresti, intr-o casuta de turta dulce, inconjurata de flori. Afara ploua, dar gazda iradiaza atata lumina, iar cafeaua miroase asa de imbietor, incat abia astepti sa te asezi la povesti. Povesti de suflet, fireste! Mirabela e proaspat indragostita, proaspat sotie, iar dupa zambetul care ii arde in privire, poti ghici ca vei asculta o poveste de fericire. Deci...
"Daca te framanta varsta, abia atunci imbatranesti"
- Desi cam tarzie si friguroasa, primavara a venit. Va bucurati de ea, sau sunteti coplesita, si dvs., de grijile celor din jur?
- Primavara ma gaseste fericita si multumita. Tot ea mi-a oferit deja o distinctie care m-a bucurat mult: premiul de excelenta al Uniunii Compozitorilor. Poate ca nu inseamna mare lucru, poate unii considera ca aprecierile onorifice sunt desuete, dar eu sunt mandra de aceasta distinctie, pentru ca reprezinta o recunoastere din partea elitei compozitorilor de la noi. Iar dupa patruzeci de ani de cariera, chiar cred ca il merit cu adevarat. Ce-am mai facut pana acum in acest an? Tocmai m-am intors dupa doua luni de turneu in Statele Unite si Canada, apoi am fost la Chisinau, unde am sustinut cateva spectacole minunate, dintre care unul in memoria lui Dan Spataru. Noi am fost foarte buni prieteni, m-a invitat sotia lui, iar evenimentul a fost superb. Nici nu se compara cu ceea ce s-a facut in Romania. A fost plin de eleganta, emotionant, de calitate. Moldovenii stiu sa faca spectacole, sunt foarte rigurosi, studiaza mult, au compozitori deosebiti, tineri foarte talentati. Chiar am descoperit un baiat pe care intentionez sa-l ajut cat pot, pentru ca m-a lasat cu gura cascata cand l-am auzit cantand... Cam acestia au fost mugurii primaverii mele.
- Iradiati fericire si tinerete, intr-un mod de invid
