- Comentariu - nr. 538 / 1 Mai, 2010 Exista zeci de clasamente care arata locul Romaniei in lume. Bunaoara, ocupa locul al treilea in Europa la capitolul credite luate de la banci, locul al optulea dupa deficitul bugetar (8,3% din PIB, in anul 2009) si locul al doilea la capitolul inflatie (4,2% in luna martie _ dupa Ungaria). Alte clasamente ne spun ca echipa de fotbal a Romaniei se afla pe locul 32 in clasamentul FIFA, cea masculina de gimnastica pe locul al saptelea la Campionatele Europene in curs; ca tara noastra este pe locul intai in UE, la imbolnavirile de TBC la suta de mii de locuitori, al incidentei cancerului la san, al mortalitatii cauzate de cancerul de col si pe locul patru la decesele provocate de boli cardiovasculare etc., etc. Ce reflecta acestea (din multe alte posibile clasamente)? O imagine a mediocritatii. Adica, nici prea-prea, nici foarte-foarte! Pe de alta parte, ne intrebam: de ce, aproape niciodata, produsele romanesti (exceptand, poate, cele agricole) nu au putut concura cu cele din tarile dezvoltate? La fel, inflatia noastra cu a lor; balantele lor de plati cu cele ale noastre si, pe cale de consecinta, standardul lor de viata in raport cu al nostru? Specialistii in materie ne ofera, invariabil, acelasi raspuns, la intrebarile de mai sus: lipsa eficientei. Am produs mult (mai ales, inainte de '89), dar cu costuri mari. La noi, adeseori, s-a incurajat indolenta, dar si prejudecata nenorocita "merge si asa!". Adica sa lucreze in doru' lelii. In plan politic, partidele n-au fost in stare sa propuna, alegatorii nu s-au sinchisit sa aleaga. Am inghitit cu entuziasm galusca uninominalului, ca solutie miraculoasa de reformare a mult hulitei clase politice. Rezultatul? Zero. Acum, urmeaza peticirea Constitutiei, croita dupa gustul clientului care a comandat-o, actiune mare consumatoare de fonduri si de pasiuni. Apoi se va constata ca lucruril