Zoom Ruşii şi Biserica Romei

„Schisma (n.r.-de la 1054) n-a întristat decât cercurile oficiale, adică înalta ierarhie şi conducerea statului”, scria eruditul patriarh Iustin Moisescu (în imagine). Credincioşii însă, cu preoţii lor, rămaseră foarte liniştiţi. De altfel, explica acelaşi autor, multă vreme ei nici n-au pătruns deosebirile de învăţătură dintre Biserica de Apus şi cea de Răsărit. Un exemplu relevant este atitudinea Bisericii Ruse. În urma dezbinării de la 1054, mitropoliţii ruşi din veacul al XI-lea, numiţi sau recunoscuţi de Patriarhia de la Constantinopol, primiră în chip firesc punctul de vedere bizantin; însă mulţimea credincioşilor n-avea nimic împotriva Bisericii latine. Mai mult, un cneaz rus din veacul al XI-lea, Iziaslav, nu se sfieşte să ceară ajutorul papei Grigorie al VII-lea împotriva uzurpatorului Sviatoslav şi a aliatului său, Boleslav al II-lea, regele Poloniei.

Zoom Cele trei cauze ale schismei

1.Filioque. Înainte de 1054, disputa dintre Apus şi Răsărit în privinţa purcederii Duhului Sfânt provocase mari tulburări (Roma a acceptat, după 1014, că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul). Totuşi, papii s-au împotrivit multă vreme adăugirii „filioque”, lucru care liniştise oarecum bisericile din Răsărit. Însuşi papa Leon al III-lea (795-816) a dat dispoziţie ca textul Crezului creştin să se graveze pe două plăci din argint, în greacă şi latină, fără adaosul „filioque”, plăci pe care le-a aşezat pe uşa Catedralei „Sfântul Petru”. Dedesubtul acestora a însemnat, în latină: „Haec Leo posui amore et cautela orthodoxae fidei” („Aceasta am pus-o eu, Leon, din dragostea şi grija pentru credinţa ortodoxă”). 2. Puterea papală. Unitatea dintre Răsărit şi Apus a fost zdruncinată mai întâi în veacul al IX-lea din cauza pretenţiilor de supremaţie ale papei Nicolae I. După o sută de ani de linişte, acestea au fost din nou enunţate cu veh