Mediile romanesti s-au agitat foarte tare in ultima vreme in legatura in propunerile de modificare a Constitutiei.
Consecinta directa a Referendumului ce a insotit alegerile prezidentiale, modificarea priveste structura Parlamentului, raporturile acestuia cu Presedintia, relatiile dintre Presedintie si Guvern. Discutiile despre necesitatea unor schimbari ale Legii Fundamentale nu au inceput insa odata cu mandatele d-lui Traian Basescu. Ele s-au purtat deschis sub toate guvernarile "de dreapta" din Romania postcomunista, si in surdina, sub regimul "de stanga". Constitutia, adoptata in graba dupa caderea totalitarismului, a suferit, in cele doua decenii scurse de atunci, o serie de corectii minore, care nu i-au afectat caracterul ambiguu, posibilitatile largi de interpretare a prevederilor ei. Guvernarilor "de stanga" le-a convenit situatia, mostenitorii PCR-ului actionand solidar, pe baza unor intelegeri tacite, in limitele unei constitutionalitati pe care, de altfel, ei insisi au stabilit-o. Limitele Constitutiei au aparut doar la guvernarile de dreapta, care chiar si-au propus sa faca ceva pentru adaptarea Romaniei la democratia moderna. Este semnificativ ca "scandaluri constitutionale" s-au produs numai in mandatele d-nilor Constantinescu si Basescu, pe vremea d-lui Iliescu guvernarea decurgand lin, fara socuri legislative majore, fara conflicte intre "puteri".
O intrebare legata de aceasta diferenta atitudinala fata de Legea Fundamentala ar fi necesara. Raspunsul nu este, totusi, greu de gasit. Constitutia adoptata de "baietii lui Ion Iliescu" dupa prabusirea "dictaturii de familie" ceausiste, lasa neclare raporturile intre structurile statului pentru ca, in interiorul "sistemului" impus de succesori, acestea erau foarte bine precizate. Ierarhiile si regulile impuse in promovarea sociala de partidul-stat comunist, ce presupuneau obedienta "feudala
