După nume, unii cred că este lipovean, alţii bulgar, dar el se consideră român. Este născut în Bazargic, însă toată viaţa şi-a petrecut-o în oraşul de la malul mării.

Ivanof Chirică a lucrat o viaţă întreagă ca hidrolog, dar în timpul liber a cochetat mereu cu pictura. A combinat munca din teren de la Direcţia Apelor Dobrogea Litoral (DADL) cu expoziţiile de grup sau personale la care participă alături de colegii de breaslă. Specialistul a ajuns prima dată în Constanţa în anul 1951. „Am stat o perioadă aici pentru că urmam cursurile Şcolii de Hidrotehnică. După absovire, peste alţi câţiva ani m-am stabilit la Constanţa şi nu am mai plecat niciodată. Sunt un etern îndrăgostit de mare. N-aş putea pleca vreodată de aici“, a declarat el zâmbind. A lucrat alături de deţinuţi Deşi are 75 de ani, Ivanof Chirică este o persoană extrem de activă şi sociabilă. A lucrat foarte mulţi ani la Apele Române. A lucrat la barajul de la Bicaz şi a prins chiar lucrările care se efectuau pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi pe şantier erau detaşaţi foarte mulţi deţinuţi. „Nu aveam decât 15-16 ani pe vremea aceea, dar vedeam cum lucrau la Saligny brigadierii. Aceştia erau de fapt voluntarii, care primeau câte o şalopetă şi mâncare, săpau şi făceau munca de jos. Vara, grupuri de elevi şi studenţi din toate judeţele ţării mergeau pe şantier. Acest lucru însemna recunoaşterea contribuţiei tinerei generaţii la tot ceea ce s-a înfăptuit în România de azi“, a completat el. Tot la Saligny l-a întâlnit şi pe Gheorghe Gheorghiu Dej. Asta se întâmpla prin 1960-1961. Lucra la Maliuc, în Delta Dunării, unde era amplasată o staţiune experimentală pentru testarea utilajelor pentru recoltarea stufului. Cantitatea de stuf era transportată apoi la Brăila, unde se făceau din el cartoane şi hârtie. „Dej a făcut o plenară mare şi cu ocazia aceea s-a hotărât să se taie gazele şi petrolul pentru