Un schimb de replici interesant între Paul şi Florin, subiectul fiind o campanie publicitară Tabu. Paul constata într-un PS cu oarecare amărăciune că acest gen de subiecte atrage în continuare poate cel mai mult. Florin a simţit potenţialul subiectului şi şi-a ştampilat primul opinia pe vox. Ce m-a amuzat-întristat pe mine la citirea celor doi este că trec pe sub acel duş nenorocit fără să se ude.
Fiecare are de spus mult mai mult decît o simplă critică publicitară. Vorbesc despre duş, dar de fapt au chestii mult mai agresive sau profunde de spus. Iar asta nu-mi spune decît că oamenii deştepţi nu prea au motive destule şi spaţiu destul să ţipe pe meleagurile noastre.
A doua chestie îl priveşte pe Paul care apără libertăţile vestice prefăcîndu-se că nu vede tristeţea infinită a cuştii pe care stau ştampilate tot felul de branduri şi firme. Trece prea uşor peste realitatea imaginii fetei în costum de baie ştampilată ca un colet de trimis spre lumea a treia, doar pentru a trage o “fugă” pe variaţiuni onfray-bruckneriene despre blestematul de sentiment sfîntu-pavelesc al vinei.
Florin e un apărător al conservatorismului de vîrstă fragedă. Şi ştie să ţintescă de data asta un subiect incomod care îi pune în evidentă dificultate pe apărătorii libertăţilor.
Tot ce vroiam să adaug de fapt la cherela asta e însă altceva: că lipsesc teribil multe alte locuri precum voxpublica, dar în forme instituţionalizate. Locuri de dezbatere, conferinţe publice, nici ziarele şi presa de tip vechi nu prea sînt în stare să vadă că astfel de lupte au sensul lor. Şi că, din acest motiv, doi tipi deştepţi ajung să eşafodeze un teren de dezbatere cu pretext fals.
Să fim serioşi, nu bisericizarea sau duş-izarea României ar trebui să îngrijoreze. Ci schema de marketing în care a intrat pînă şi un ingenuu act exhibiţionist. Nu pro şi anti biserică, nu pro şi anti încăl
