…vai saracii politologi, cum nu le spune lor realitatea nici o vorba buna! (ca sa-l parafrazez pe poetul Ion Muresan). Ei se caznesc, elaboreaza sofisticate modele matematice, fac statistici, se screm sa fie ba economisti, ba matematicieni. In fine, dupa multa truda, ajusesera si ei la doua “legi”: (1) Cand ploua, participarea la vot tinde sa scada (nu glumesc); (2) The incumbents (cei care ocupa deja pozitia pentru care se desfasoara alegeri) au sanse semnificatov crescute in fata challenger-ilor (cei care incearca sa-i detroneze, bunaoara Mircea Geoana pe Traian Basescu).

Iata, insa, ca acum – pentru prima oara in istoria alegerilor americane – the incumbents au sanse mai mici decat the challengers! Si asta de-a lungul si de-a latul Americii, de pe coasta de est pana pe cea de vest, trecand prin America profunda a Midwest-ului, in statele rosii si in statele albastre. Fenomenul nu are legatura nici cu democratii, nici cu republicanii, nici cu liberalii, nici cu, pardon, conservatorii. Ii afecteaza in egala masura pe toti si nu se “coreleaza statistic” nici macar cu performanta respectivilor incumbents.

Lumea vrea pur si simplu sa-i schimbe, de dragul de a-i schimba. Nu conteaza cu cine, nu conteaza de ce, nu conteaza daca challenger-ul e, in realitate, mai incompetent sau mai corupt decat cel pe care vrea sa-l detroneze. Lumea il sustine. Asta e un fenomen mai ingrijorator chiar decat scaderea continua a participarii la vot. S-a trecut la o faza noua: de la lehamite, la actiune. Daca ‘actiunea’ se reduce deocamdata doar la un vot “in sictir”, e clar ca e doar o etapa de tranzitie. De la scarba pasiva s-a trecut la scarba activa. Sistemul, vorba lui Ponta, se duce pe apa Sambetei si putini par sa constientizeze pericolul.

E valabil in Romania (cu 15% prezenta la vot) si e valabil in SUA. Increderea in clasa politica atinge minimuri record in fiec