La trei, patru ore de mers din Shanghai în direcţia nord-vest, un drum cam la fel de lung ca cel de la Bucureşti la Sibiu, se află oraşul Nanjing, actuala capitală a provinciei Jiangsu şi unul dintre cele mai covârşitoare simboluri istorice şi culturale ale Chinei.
Poziţia geografică (oraşul este situat pe malul drept al fluviului Yangtze) i-a conferit, de-a lungul timpului, un loc extrem de important în rândurile marilor centre economice ale lumii. Oraşul cu peste 7,7 milioane de locuitori şi-a jucat cartea norocoasă, câştigându-şi, pe drept, meritul de a găzdui, în 2014, Jocurile Olimpice pentru Tineret. În prezent, metropola se mândreşte şi cu titlul de al doilea centru comercial important al Chinei de Est, după Shanghai.
În acest oraş atât de dinamic, istoria şi cultura şi-au păstrat locul binemeritat (de altfel, peste tot în China se investesc bani grei pentru conservarea trecutului). Legenda spune că primii oameni s-au stabilit aici în urmă cu 5.000-6.000 de ani. Au venit din munţi pentru a căuta o sursă de hrană. Pe care au găsit-o în apele bogate ale fluviului Yangtze şi ale râului Qinhuaihe, în pădurea bogată şi deasă din împrejurimi şi în solul bogat.
Potrivit istoricilor, primele pietre de temelie ale oraşului au fost puse în urmă cu două milenii şi jumătate. Liderii a trei dinastii au construit trei fortificaţii în zona care astăzi poartă denumirea de Nanjing. Privite împreună, aceste fortificaţii aveau o formă nedefinită şi chiar grotescă, de aceea oamenii locului le denumeau "Oraşul fantomă" sau "Oraşul de piatră". În anul 229 d.Hr., în timpul regatului Wu, a avut statut de capitală pentru un timp scurt.
În 1368, după ce primul împărat al dinastiei Ming a mutat reşedinţa administrativă la Nanjing, un zid uriaş a început să fie ridicat în jurul oraşului. Avea să fie cea mai lungă contrucţie din lume la
