Candidaţii şi politicienii trec doar printr-o localitate, îndeplinesc cu hărnicie silnică anumite ritualuri, apoi merg mai departe.

Potrivit Evangheliilor, Cina cea de Taină (ce nu trebuie confundată cu tradiţionala cină de Paşti a Evreilor) are loc, joi seara, într-o casă aşezată în interiorul zidurilor Ierusalimului. E locaţia - ca să-i zicem aşa - pusă la dispoziţia Mântuitorului de un evreu pricopsit. Cum intrarea în Ierusalim se face discret, Iisus trimite doi ucenici să pregătească masa. Îi conduce la casa cu pricina, amintind de o casă conspirativă, un bărbat cu un urcior cu apă, găsit la intrarea în oraş.

De aici pornind, numeroşi comentatori au atras atenţia asupra unor adepţi pe care îi are Mântuitorul pe traseul pe care se mişcă. Aceştia îi pun la dispoziţie casă şi masă, dar mai ales îl fac familiar membrilor comunităţii. Câteva dintre aceste personaje sunt menţionate în Evanghelii: Zaheu, mai marele vameşilor (Ierihon), Lazăr şi surorile sale, Marta şi Maria (Betania), proprietarul grădinii de pe muntele Măslinilor.

Se poate vorbi astfel de o adevărată reţea de activişti în Galileea şi Iudeea, locuitori ai satelor şi oraşelor în care poposeşte Iisus în cadrul campaniei sale. E ceea ce am putea numi azi structurile din teritoriu şi, deşi textele nu ne-o spun, se înţelege că aceşti activişti, adepţi ai Programului lui Hristos, fac prozelitism înainte de sosirea şi după plecarea Mântuitorului.

Graţie acestei reţele extraordinare de activişti locali, Iisus poposeşte peste noapte în câte o casă din localităţile incluse în traseu. Pe tot parcursul popasului, el trăieşte viaţa comunităţii asemenea unui membru de bază al acesteia. Figuraţia de esenţă e cea a unui oaspete venit pentru o zi, două la un neam sau la un amic de-al lui, din localitatea respectivă. Cu acest prilej, el intră în dialog cu vecinii şi localnicii, dar mai al