Majoritatea bolilor mintale se dezvoltă pe fondul unei vulnerabilităţi genetice care se transmite la urmaşi.
Din acest motiv, copiii şi adolescenţii care provin din familii în care părinţii sau rude apropiate s-au sinucis au nevoie de consiliere psihologică sau chiar psihiatrică pentru a preveni un eventual suicid.
Un studiu recent, realizat în Suedia de o echipă internaţională de cercetători şi publicat în „The Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry", arată că riscul de suicid în cazul copiilor care au un părinte ce a decedat în acest mod este dublu comparativ cu cel al tinerilor care nu şi-au pierdut părinţii.
Studiul a indicat şi faptul că, atunci când suicidul părinţilor se produce după ce copiii au depăşit vârsta de 18 ani, acest fapt nu le mai influenţează comportamentul.
Spitalizările repetate, un efect
Studiul a fost realizat între 1969 şi 2004 pe loturi diferite de copii (44.397 de copii proveniţi din familii în care un părinte s-a sinucis, 41.467 de copii ai căror părinţi au decedat în accidente de maşină şi pe altul, de 3.807.867 de copii, care aveau părinţii în viaţă la momentul studiului).
În cazul copiilor cu părinţi sinucigaşi s-a înregistrat o rată crescută a spitalizărilor date de tentativele de suicid, a depresiei, a episoadelor psihotice şi a tulburărilor de personalitate. Cercetătorii au observat, de asemenea, un risc crescut de comportament antisocial care poate conduce la infracţionalitate în cazul acestor copii.
