Criticul Adrian Marino a fost instigat de DIE să învrăjbească exilul parizian, mizând pe antipatia sa faţă de Monica Lovinescu după ce aceasta s-a pronunţat critic faţă de o lucrare de-a lui. Sursa: ARHIVA EVZSursa: ARHIVA EVZ

1 /.

În primele călătorii în străinătate, Adrian Marino a avut o relaţie amiabilă cu soţii Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. În 1981, odată cu lansarea la Paris a cărţii „Hermeneutica lui Mircea Eliade”, organizată de Editura Gallimard şi pentru care Marino a obţinut, cu acordul DIE, prelungirea vizei de şedere cu câteva luni, între cele două părţi a intervenit tensiunea.

Aşa cum reiese din dosarul lui Marino de la SIE, Lovinescu şi Ierunca s-au pronunţat critic cu privire la lucrarea lui Marino. Ca urmare, relaţia s-a deteriorat rapid, lucru bine-cunoscut de ofiţerii serviciilor secrete, care au încercat să tragă foloasele.

Pe 30 iunie 1981, nu mult după întoarcerea în ţară a lui Marino, într-o notă de analiză a UM 0225 cu privire la informatorul „Bratosin”, alias Marino, se ia măsura ca acesta „să fie dirijat pentru a acţiona în direcţia izolării Monicăi Lovinescu, a lui Virgil Ierunca şi a lui Paul Goma faţă de intelectualii din emigraţie, printre care Mircea Eliade şi Emil Cioran”.

Scopul izolării acestora se regăseşte într-un alt document, întocmit de ofiţerul de legătură din Paris de data aceasta: potrivit sursei „Bratosin”, rezervele lui Mircea Eliade faţă de România - pe care autorităţile de la Bucureşti îl tot ademeneau cu o vizită în ţară plină de onoruri - se datorau soţilor Lovinescu-Ierunca.

Aceştia „încercau să-l determine pe Mircea Eliade să adopte o poziţie negativă faţă de zona (n.r. - codificat ţara) noastră. Cei doi tehnicieni (n.r. - scriitori) abili îl proiectează pe Mircea Eliade în legătură cu nişte acuzaţii ce i se aduc în zonă sau în presa loială a hotel