Una dintre consecinţele faptului că „scriu la ziar" este aceea că mă bucur de o oarecare notorietate în familie, drept pentru care cu câteva zile în urmă un unchi m-a interpelat pentru a-mi împărtăşi revolta sa faţă de acordul încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. După părerea lui, acest acord este nejustificat, reprezintă o povară pentru generaţiile viitoare care vor trebui să ramburseze împrumutul şi deschide calea imixtiunii FMI în politica noastră internă - ţara este condusă în acest moment de Fond, nu de Guvernul României! Indignarea lui venea şi din faptul că o decizie de o asemenea importanţă a fost luată fără consultarea poporului, care ar fi trebuit să fie întrebat prin referendum dacă este de acord cu semnarea unui asemenea acord.

Întrucât am observat că poziţia lui este destul de larg împărtăşită, cred că nu este lipsit de interes ca o dezbatere să fie iniţiată pe temele ridicate. Voi începe cu chestiunea referendumului ca instrument de luare a deciziei privind acordul cu FMI. Deşi reprezintă cea mai pură formă de democraţie directă, referendumul poate fi folosit doar în anumite circumstanţe. În primul rând, organizarea unui referendum este un proces destul de îndelungat şi costisitor. Nici o guvernare în lume nu funcţionează pe bază de referendum. Dar chiar ignorând acest aspect, referendumul cu privire la o chestiune precum acordul cu FMI este imposibil, deoarece problema în sine este atât de complexă, încât nu ar putea fi rezumată într-o formă inteligibilă şi accesibilă oricărui cetăţean chemat să‑şi spună părerea prin DA sau NU, cu atât mai mult cu cât este posibil să fii de acord cu unele prevederi ale acordului şi să nu fii de acord cu altele. Modul în care ar fi formulată întrebarea ar determina cu certitudine răspunsul. Dacă întrebarea ar fi „Sunteţi de acord cu încheierea unui acord de împrumut cu FMI, ştiind că acest acord împovărea