Bărbatul, în vârstă de 88 de ani, a avut o viaţă profesională cu dificultăţi, dar în plan personal a fost norocos. Este căsătorit de aproape şase decenii şi se declară un om fericit.
Ion Ionescu îşi aminteşte şi acum vremurile trăite în perioada comunismului, când a avut neplăcuta surpriza să constate că era foarte greu să te angajezi undeva dacă nu erai membru de partid.
„La 24 de ani, am venit la Braşov, să mă angajez. La câteva zile după ce am început serviciul, au venit trei inşi la mine şi m-au întrebat dacă mă fac membru de partid.
I-am refuzat şi am fost dat afară. Până la urmă a trebuit să devin membru PCR şi m-am angajat la fabrica de avioane IAR. Când s-a înfiinţat Tractorul, am plecat acolo", îşi aminteşte Ion Ionescu.
Din cauza unui conflict cu un fost securist, braşoveanul a fost nevoit să se mute la uzina Steagu Roşu. Odată cu această schimbare s-a produs şi un episod mai puţin plăcut în viaţa lui.
„Uzina avea gospodărie la Ghimbav şi am fost trimis să aduc ouă, carne etc., pentru nevestele directorilor. Când am ajuns acolo, contabilul, care era şi şeful gospodăriei, m-a pus să-i dau bon pentru aceste bunuri.
Nu am vrut şi am plecat. Atunci contabilul s-a plâns directorului şi acesta mi-a desfăcut contractul de muncă. L-am dat în judecată şi am câştigat procesul", povesteşte bărbatul.
Bătut de securişti
Chiar dacă a câştigat procesul, nea Ion a rămas tot fără loc de muncă. A vrut să se transfere în uzina Tractoul, dar a fost refuzat. Atunci a fost momentul în care bărbatul s-a lepădat de partid.
„Era în data de 18 februarie 1958. Am scos carnetul de membru şi i l-am pus pe masă prim-secretarului de pe Regiunea Braşov. După o lună, m-au chemat la partid. M-au pus să fac o cerere pentru a-mi primi carnetul înapoi, dar am refuzat.
M-au pus să mă schimb şi m-au dus într-o casă, vizavi de Securitate.
