În zilele de 3-5 mai la Braşov s-au întrunit delegaţii sindicali ai ziarelor, revistelor, radioului şi televiziunii din România. Prima conferinţă naţională în libertate s-a lăsat cu scandal şi a provocat scindarea breslei. Iniţiativa constituirii unui sindicat al ziariştilor liberi, a unui statut şi a unei legi a presei apăruse în ianuarie 1990. Solidaritatea gazetarilor a ţinut până la începutul lui mai. La prima conferinţă a delegaţilor sindicali a izbucnit scandalul alegerii conducerii. De Legea presei scrise s-a ales praful.
La începutul lui '90, într-un birou mai măricel din Casa Scînteii s-au adunat delegaţii gazetarilor din toată ţara. Câte unul de la fiecare ziar judeţean, doi, cel mult trei din instituţiile de presă centrală. În faţa lor Petre Mihai Băcanu a prezentat crochiul unui proiect sindical. Îl cunoşteau toţi cei de faţă, deoarece apăruse la televizor în tumultul lui decembrie.
Ziaristul Petre Mihai Băcanu îl prezentase crainicul, eliberat de revoluţionari din închisoarea la care îl condamnase Ceauşescu pentru că editase clandestin un ziar. Aureolat de prestigiul de-a fi fost singurul intelectual român cu disidenţa probată de închisoare în momentul căderii regimului, de aproape Băcanu li s-a părut însă delegaţilor sindicali prea fără rost eclipsat de Roşca-Stănescu.
Dacă procesul-verbal al întâlnirii s-ar fi păstrat, ar fi o indubitabilă comicărie! Ca toţi slujbaşii, cereau şi jurnaliştii creşteri şi sporuri salariale. Case de creaţie - la munte şi mare, un restaurant-club "Mărul de aur", gratuitatea deplasărilor cu toate mijloacele publice de transport şi paşapoarte de serviciu. Iar statul să le repartizeze o cameră suplimentară la locuinţele de familie ca... laborator de creaţie. Căci jurnalismul e o artă ce impune talent.
Noua societate sindicală tindea, unanim, spre punerea în acord cu statutel
