Rambursarea catre stat a datoriei Petromidia de aproape 600 milioane de euro, prevazuta pentru octombrie 2010, este un subiect fierbinte al acestui an.
Atuul Romaniei in recuperarea acestor bani este ca intr-o pozitie cheie a negocierilor cu FMI, si anume in cea de reprezentant al Romaniei la Fond, se afla chiar unul din cei trei semnatari ai deciziei prin care impovaratei rafinarii i s-a permis atunci pasuirea la plata a datoriilor de 600 de milioane euro catre stat: Mihai Tanasescu.
La inceputul anului, ministrul finantelor Sebastian Vladescu spunea ca statul ar putea redeveni actionar principal al companiei daca kazahii de la Petromidia nu platesc. Ar putea fi o afacere: kazahii au dat pe rafinarie circa 1,5 mld. euro.
In plus, de cate ori a avut ocazia, ministrul a repetat ca bugetul are nevoie de bani. Foarte corect. Presiunea pentru fiecare 0,01% din PIB venituri la buget trebuie sa fie uriasa, in conditiile in care pentru al doilea an deficitul bugetar este mult peste criteriile de la Maastricht si economia gafaie in lipsa planurilor de relansare prin investitii in infrastructura ale statului. Dar pentru 0,5% din PIB, cat reprezinta datoria Petromidia, grija este maxima.
Si cum sunt semnale ca FMI cere autoritatilor romane o strategie ferma pentru recuperarea banilor, pozitia fostului ministru de finante al Romaniei, fost trimis al Romaniei la Banca Mondiala si actualmente trimis al Romaniei la FMI, este esentiala.
Dl. Tanasescu va putea sa explice foarte detaliat si foarte credibil, data fiind pozitia sa, cum ar putea fi recuperati banii de la Petromidia, fiindca se implineste in octombrie 2010 termenul unui proces de rambursare amanata a obligatiilor catre stat inceput chiar sub semnatura dumnealui.
Mai ales ca dinspre kazahi semnalele sunt proaste. Ei au anuntat la sfarsitul saptamanii trecute ca ar cere statului o pasuire
