Expoziţia "De la sublim la ridicol. 70 de ani de reclamă în România", vernisată joi la Institutul Cultural Român, prezintă întâlnirea dintre luxul interbelic şi utilitatea comunistă. O întâlnire cu rime pline de umor şi sloganuri atrăgătoare.
Ideea expunerii de afişe şi machete publicitare româneşti (fotocopii ale unor printuri apărute între 1929 şi 1986 în diverse almanahuri şi periodice româneşti) le-a aparţinut profesorilor de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca: Ancuţa-Lăcrămioara Chis şi Ucu Bodiceanu.
"De la sublim la ridicol nu e decât un pas", spunea Napoleon în 1812, după dezastrul de la Berezina. Cuvinte perfect aplicabile în sfera publicităţii româneşti de-a lungul a şapte decenii. Un "pas" al timpului între două regimuri politice cu mentalităţi şi abordări diferite.
"Dacă publicitatea interbelică este caracterizată de o fineţe extraordinară şi este adresată unui public-ţintă rafinat, cea datând din perioada comunistă este plată şi stângace", a afirmat Ancuţa Lăcrămioara Chis.
În perioada dintre războaie, românii nu ezitau să cumpere "cremă pentru îndepărtat sbârciturile" (crema antirid), "aparate cinematografice de casă, mişcătoare", "Cacao Knorr (pentru constipaţie şi boli de stomac)", "apă de gură, praf şi pastă de dinţi - "albeaţa dinţilor de fildeş o întreţin numai cu Bucol", "şoşoni de damă cu patent Machintosch", pilule "Jodillon - secretul francezelor moderne svelte", "parfum d'Orsay" ş.a.
O dată cu venirea comunismului, "la vie en rose" din reclamele interbelice a fost înlocuit cu anunţul de tip propagandă la rulmenţi, carnetul CEC, autobuzul produs de fabrica Mao-Tze-Dun (similar în "design"), ba chiar termopane (produse la Fabrica Mediaş). Publicitatea comunistă şi-a luat meritul de a "educa populaţia, încuraja igiena sau ecologizarea", spune Ancuţa Lăcrămioara Chis referitor la prin
